Ganduri de seara

Posted: Octombrie 10, 2015 in Uncategorized

Da, de seara. Noaptea e pentru dormit. Nu mai bantui strazile Timisoarei pe timp de noapte cu ganduri aiurea prin cap. Nu nene. In primul rand nu mai sunt in timi. Apoi… am imbatranit, am nevoie de somn. Si in al treilea rand, tre sa ma trezesc deobicei pe la cinci jumate dimineata. Ok, nu in weekend. Si azi e sambata. Dar e de preferat sa pastrezi ritmul. Asa ca cel tarziu pe la unu noaptea ma duc la culcare. Asta e, am trecut de 30 de ani, oficial am devenit un bosorog.

Stau intins pe canapea, savurez un pahar (a se citi o sticla) de Cabernet Sauvignon mai vechi si ascult o placa de jazz. Pentru curiosi, e albumul The epic de catre Kamasi Washington. E probabil cea mai buna varianta de petrecut seara ce imi pot imagina de unul singur. Imi satisface la maxim partea de snob a personalitatii mele. Adica ar fi si mai si sa ascult muzica live intr-un club de jazz, stand intr-un separeu, dar nah, deja ma derapez.

Si asa stau si contemplez despre viata. In ultimele saptamani tot primesc diverse vesti din fosta mea viata din Timisoara. Cum s-au schimbat lucrurile acolo, ce s-a intamplat cu prieteni, locul de munca, orasul in sine. Si, cu toate ca mi-e un dor nebun de ce am lasat in urma, sunt constient ca ele nu mai exista, totul difera acum. Locul, circumstantele, oamenii, eu. Si e normal sa fie asa.

Mai devreme am avut o conversatie pe telefon cu varul lui taica-miu. El credea ca inca traiesc in Timisoara si vroia sa imi faca lipeala cu o fata tot din timi pe care a ajuns sa o cunoasca la un eveniment public si care e  intr-o cautare dupa pereche. Intamplator, chiar o cunosc pe fata respectiva. Interesant, nu? Am ramas intelesi ca daca mai gaseste o alta fata, de preferabil dintr-o zona mai apropiata mie in clipa de fata, ma suna. Trebuie de precizat ca asta ar fi fost a doua incercare de a lui de a imi gasi o pereche. E genul old school. Adica pe vremuri nu exista facebook si mess si skype sau mail, si totusi lumea socializa si au putut pastra si relatii la distanta lunga.

Ei bine, om trai si om vedea. Eu mai am un pahar ramas in sticla sa consum, iar placa e pe terminate. Seara faina pt voi….

Tatuaj

Posted: Februarie 1, 2015 in Uncategorized

Multe lume, cand vine vorba despre tatuaje, adopta o atitudine ferma de impotriva. „Eu? Sa fac una ca asta? Nu! Corpul meu este ca un templu.” Ei bine, dragilor, templele au si murale in dotare si la o adica, acestea sunt printre principalele puncte de atractie ce poate oferi un astfel de cladire.

Adevarul este undeva la mijloc. Sincer sa fiu, in viata de zi cu zi vad foarte putine tatuaje pe care sa le pot cataloga bune. Asta e. Majoritatea oamenilor nu vor sa sacrifice mult pentru asa ceva. Ei vor penru moment sa para mai interesanti si vor ceva rapid si ieftin. Deobicei aceste persoane au si un gust prost. Asta este motivul pentru care vezi o gramade de baieti de baieti sau fete de fete (cocalalri si pitipoance) cu niste tauaje de calitate proasta, atat ca si tematica ca si executie. Ce mai, sunt ca si ciorapii cumparati in bazar, le porti de 2 ori dupa care poti sa le arunci la gunoi. Singura mare diferenta este ca tatuajul chiar este pe viata. Si in conditiile astea pot intelege de ce unii se declara impotriva lor.

Dar, mai este si cealalta fata a monendei. Sunt oameni care chiar fac investitia necesara de timp, bani si efort de a achizitiona niste opere de arta pe propriul corp. Rasfoiti o revista de specialitate sau uitati-va la orice episod de nu mai stiu care serial Ink, si puteti vedea arta. Nu tot timpul, fiindca conceptul de arta este una subiectiva pentru fiecare, dar in orice caz, puteti aprecia ce inseamna o executie de calitate, vs ce vede omul pe strada.

Deci, hai sa raspund la niste intrebari:

De ce ai vrea sa ai asa ceva pe corp?

Fiindca e bestial sa te uiti la propriul corp si sa vezi o opera de arta in loc de numai piele si muschi. Iti da un puternic sentiment de incredere si mandrie.

Nu temi cum o sa arate cand vei fi batran?

Sincer vorbind, cred ca la batranete o sa arat mai bine cu tatuaj decat fara. Adica orice as face, odata cu varsta, mi se va duce „frumusetea” pe apa sambetei. Deci, decat sa fiu un basinos batran obisnuit, mia bine o sa fiu un basinos batran interesant. Si pana ce ajung eu sa fiu batran, tatajul nu o sa fie tocmai o raritate in randul pensionarilor.

Nu doare?

Ba da, si inca cum.

Nu te sperie faptul ca e pentru totdeauna?

Nu. Sunt in stare sa traiesc cu deciziile mele.

Care este partea cea mai nasoala a procesului?

Tot procesul as zice. Hai sa fiu clar. E tare sa ai un tatuaj. Dar procesul de dobandire a unui tatuaj este anevoioasa, in proportie directa cu marimea si complexitatea acestuia. Daca vrei o imagine mai mare, sa zicem cat o foaie de A4, trebuie sa te astepti la ore intregi petrecute sub ac. Si nu vei face asta intr-un singur foc, ci in mai multe sesiuni care poate sa aiba pana si saptamani/luni intregi intre ele. Ah, si sa nu uitam de procesul de vindecare si ingrijire ce trebuie urmat dupa fiecare astfel de sesiune timp de 2 saptamani. E de lucru, nu gluma.

Mai jos se afla imaginea care a dat inspiratie acestui articol. O lucrare in curs de desfasurare. Asta a fost facuta ieri, timp de 6 ore, si mai urmeaza inca cel putin tot atat peste cateva saptamani.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

douamiipaispe

Posted: Februarie 2, 2014 in Uncategorized

Deci a trecut prima luna din anul asta. Za test drive. Opinia finala? E un fel de „neah….”. Adica kitul de start e putin mai interesant decat la cele de dinainte. Tatuajul nu mai e doar un proiect (al doilea e), am mai vazut o trupa live, si nu oricare, am fost si intr-o calatorie, ce-i drept, de unul singur (Praga e un oras minunat) si am devenit un audofil cu acte in regula, a se citi ascult viniluri. Deci pachetul asta am adus cu mine in anul nou.

Si ce s-a intamplat in acest an? M-am uitat la 21 de filme, am inceput sa ma duc la sala (am fost de 5 ori in 2 saptamani) si cam atat din partea mea. Din partea altora…lumea incepe sa se subtieze. Ce-i drept, si eu m-am gandit sa ma sublimez dintr-o data. Si mai incolo nu stiu. Poate mai postez odata in 8-10 luni.

See ya…

Termodinamica de casa

Posted: August 11, 2013 in Uncategorized

Sunt cateva chestii ce nu inteleg. De exemplu, cum vine ca la intrarea din scara mea este o vreme mai placuta decat in apartamentul meu, fie ca e vara, fie ca e iarna. Apoi, camera si hol/bucataria sunt una langa alta, dar daca in camera e sauna, dincolo e racoare, daca in camera e ok, well, in bucatarie e sahara. Nu eram tocmai bun la fizica, dar ceva da cu virgula…

Mamaaa…… n-am mai scris aici de ceva vreme buna. Ce-i drept, mi-am folosit timpul si/sau talentul „literar” in alte proiecte. Asta e. Dar, acuma am simtit nevoia sa scriu si aici.

Pe la inceputul anului mi s-a aratat o oportunitate pentru un trai mai bun, si prin trai mai bun inteleg abilitatea de a plati facturile la zi, sa pot manca mai in fiecare zi in oras, si toate astea fara ca sa trebuiesc sa ma gandesc macar odata daca imi permit sau nu. Stiu ca nu suna a cine stie ce, dar chiar este. Cei care nu mai stau pe banii parintilor stiu asta. Ei bine, inca nu s-a facut nimic din chestia aia, nu stiu daca se va face, dar era suficient in perioada aia sa imi puna creierul in miscare cu planuri pe termen lung. Da, stiu, eu si aceste planuri suntem cam la fel de plauzibili ca si un episod de dosarele X, dar nah, asa sunt eu. 

Si la ce ma pot gandi eu cu mintea mea bolnava decat la o casa? Stiti si voi, marea obsesie prin zona asta e sa ai proria ta casa, propriul castel. Ei na, pot sa zic ca nici eu nu sunt imun la boala asta. Asa ca, ieri, m-am autochinuit cu site-ul unui constructor german a carui produse am vazut cu ani in urma intr-un documentar, pe vremea cand Discovery era inca bun la ceva.ImageImage

Daca ai banii, dai o comanda la firma asta, si ei vin, din germanica, cu tot cu muncitori, si iti ridica casa, de la turnat fundatie pana la pusul gresiei in baie. Si aduc materialele proprii. Gen stalp de sustinere nush ce stejar din suedia. Ca vorbim de case de lemn. Ce-i drept, tre sa ai un buget de minim 300.000 euro ca sa poti face afaceri cu ei. Pragul maxim de imprumut la credite ipotecare la noi in tara este de 200.000 euro. Dar nu-i nimic, de inspirat de putem inspira. Aer in plamani adica. Dar nah, e bine sa ai ideile in ordine pentru acele vremuri indepartate cand chiar o sa poti face din vis realitate. Sa stii ca vrei o casa in still Huf, ca vrei incalzirea facuta cu pompa geotermica, ca vrei o camera izolata fonic in care sa poti asculta muzica dupa bunul plac si nu dupa bunul simt. Chestii marunte…

Notă  —  Posted: Aprilie 4, 2013 in Uncategorized

2012 in filme

Posted: Ianuarie 2, 2013 in Uncategorized

Fiindca s-a terminat anul cu pricina, si fiindca sunt un amator de film, o scurta recenzie a titlurilor vizionate din anul respectiv. Asa, de dragul unui mic inventar.

 

  • The amazing spider-man – dupa 3 filme facute de Raimi, cei destepti s-au hotarat sa faca un re-boot si sa mai mulga odata o franciza. Trebuie sa recunosc, acest film este mult mai superior celorlalte titluri, daca nu de alta, castingul este muuuult mai buna, timeline-ul este mai fidela benzilor desenate, iar alegerea antagonistului este interesanta, cu toate ca, iarasi nu este vina lui (totalmente) ce se intampla. Totusi, in ciuda faptului ca acest film e doar primul dintr-o serie, producatorii acestei francize ar fi putut sa faca o treaba muuult mai buna.
  • The avengers – punctul culminant a unei francize ce a fost gandit si executat meticulos, iar rezultatul a fost pe masura asteptarilor, daca nu peste. Filmul e ca si cum benzile desenate prind viata, iar intreaga poveste este foarte fidela sursei de inspiratie. Pentru cunoscatori sau nu, este un al dracului de bun film.
  • The Bourne legacy – un spinoff a filmelor Bourne, cu Jeremy Renner, Rachel Weisz si Edward Norton. Teoretic cu o baza de poveste ca Bourne si actori de asa calibru ar fi trebuit sa iasa ceva fain, nu? Gresit. Jumate din film este o analiza (la propriu) a celui de al treila film Bourne, iar restul este o corcitura de film de actiune si povestea Flori pentru Algernon. Iar agentul trimis de cei rai impotriva eroului nostru? Acel agent, care a avut acelasi pregatire, ba,chiar mai mult si ar trebui sa fie muuult superior a orice ce am vazut pana acum? Well, acel agent e practic doar un asiatic mai dur cu ochelari de soare ce stie ceva parkour…..insipid, inodor, incolor, indizerabil…
  • Cloud atlas – filmul anului. Punct.
  • The dark knight rises – alt capat de serie, si tot de beni desenate. Cristopher Nolan pune punct la seria Batman intr-un mod elegant si captivant. Nu este la fel de genial ca si filmul precedent, dar nici nu a fost conceput sa fie asa. Filmul inchide cercul narativ a trilogiei si in acelasi timp, lasa cateva portite pentru o eventuala continuarea a francizei, ce-i drept, fara Batman, dar in acelasi univers. O sa vedem….
  • Dark shadows – un remake dupa un serial din anii 70 cu Tim Burton la carma, cu obligatoriul Johnny Depp si Helena Boham Carter in fata aparatelor de filmat. Singurul motiv pentru care m-am uitat la acest film este ca apare in ea si Eva Green, In rest, nu se intampla mai nimic interesant in film…
  • Detachment – un film despre sistemul de invatamant public din state, si anume, cum supravietuiesc profesorii care inca isi mai dau interesul in fata elevilor carora nu le pasa si parintilor care nu isi fac treaba. Nu este un subiect usor de digerat, dar filmul este de vazut. Adrien Brody are o performanta ce nu am vazut de la Pianistul incoace, Lucy Liu este mai mult decat convingatoare in rolul ei, iar James Caan este epic in felul in care pune la respect un mucos de 15-16 ani la cei 70+ ai sai. Film de vazut.
  • Dredd – alt film inspirat dupa bezni desenate si care ramane fidel materialului de surda. E violent, e sangeros si e cu coaie. De vazut cu baietii duminica dupamasa cand afara e naspa.
  • End of watch – film despre 2 politisti de patrula din Los Angeles. Facut intr-un stil reality show (unul dintre politisti filmeaza tot pentru un proiect personal), filmul arata foarte realist si este foarte bine facut. Dialogul nu pare niciodata artificial, iar actorii reusesc sa dea viata personajelor cu o naturalete extraordinara. Alt film care merita sa fie vazut.
  • The expendables 2 – pentru toti cei care sunt suficient de batrani sa fi fost fan a filmelor de actiune in anii 90 cand baietii astia erau la culmele gloriei, acet film este definitia termenului de epic. Poveste este o porcarie? Asa, si?….Dialogul e sub nivelul marii? Mai conteaza?…Filmul pentru care ne-am rugat mai toti baietetii din anii 90 a ajuns pe marile ecrane si e mai fain decat ami fi imaginat-o. Asa ca scoateti popcornul din dotare, trageti o dusca de suc, and njoy 😀
  • Ghost rider: spirit of vengeances – primul film ghost rider era naspa, pur si simplu. Asta al doile, e nitel mai bun, dar nu cu mult. E filmat la noi in tara, deci asta e un plus. Povestea este mai acceptabila, dar antagonistul principal tot aiurea e. Idris Elba apare si el si aduce un strop de culoare in poveste si cam atat, Ah ba da, mai apare si un ditamai excavator in flacari si posedat. Aia e interesant. Filmul in sine, nu prea….
  • Haywire – Avem una bucata gagica care lucreaza in industria privata de securitate care a fost aleasa pentru a fi oaia de sacrificiu intr-o afecere murdara. Intr-un mod surprinzator, ea scapa si porneste pe urmele fostilor ei sefi sa se asigure ca totusi o sa se apuce sa se mai bucure de pensia ei.Deci ideea de poveste este una destul de uzata, iar executia ei este facuta cam in ceata. Cu alte cuvinte, chiar si cunoscand ideea generala a povestii, nu imi era clar de ce se desfasoara in felul in care este aratat. Totusi, filmul are cateva puncte albe. Protagonista este relativ necunoscuta, dar spre deosebire de alte actrite care arata bine si se sparg in figuri pe ecrane, pe asta chiar cred ca ar fi in stare sa ma ia si sa mature cu mine pe jos. Deci un plus mare pentru credibiliate. Al doile punct alb este distributia a personajelor secundare, care sunt numai nume mari precum Michael Fassbender, Ewan McGregor, Antonio Banderas si Michael Douglas. Deci filmul este pe putin interesant.
  • Hit and run – un trip movie care vrea sa fie si comedie si actiune. Recomandat doar daca vrei sa vezi un film ce nu are o cerinta de atentie mare…sau pentru fanii lui Kristen Bell.
  • The Hobbit: an unexpected journey – unul dintre filmele foarte anticipate anul asta. In buna traditie a filmelor LOTR, si asta e epic. Spre deosebire de LOTR, asta mai e si 3D, lucru ce nu prea inteleg si nu gasesc nici necesar, dar fie. Din pacate, asa cum a fost si in prima trilogie, si aici, primul film este doar o punere in scena a actiunii ce urmeaza sa se petreaca in filmul 2 si 3. Si dureaza 3 ore. Sincer, dupa mine, asteptati sa apara toata trilogia pe blu-ray, faceti rost de echipamentul necesar de home movie, si faceti un maraton The Hobbit. Altfel nu prea merita.
  • The hunger games – prima ecranizare a unei serii de carti best seller cu acelasi nume.   Aparent, este o ecranizare reusita. Distribuita este buna, si nici filmul nu este rea.
  • John Carter – un proiect ambitios Disney de a adapta un titlu de benzi desenate pentru marile ecrane. Este neclar de ce proiectul s-a dovedit un esec, fiindca filmul in sine arata bestial. Povestea…nu e mare lucru. Dar partea vizuala este excelenta. E eye candy.
  • Liberal arts – Ted Mosby schimba diploma de arhitect pe una de literatura americana si in urma unui petreceri a  de adio a unui fost profesor de facultate al sau care i-a fost in acelasi timp si mentor, se indragosteste nepoata acestuia de numai 19 ani. In principiu avem un episod lung de HIMYM, unde ceilalti 4 prieteni hazlii au fost inlocuiti de discutii despre carti si viata.
  • Lockout – un film actiune/sf sub patronajul lui Luc Besson. Este si de buget redus, cum o sa fie evident dupa primele 5 minute vizionate. Povestea e trasa de par. Fiica presedintelui SUA, aflata intr-o misiune umanitara pe o statie orbitala de inchisoare este luata ca si ostatica cand o revolta a prizonierilor preia comanda respectivei statie. Singurul om capabil sa o salveze este un agent secret care vrea sa-si dovedeasca nevinovatia in fata unei acuzatii de tradare, iar dovada mult ravnita pentru asta se afla si el pe respectiva statie. Original, nu? Oricum, povestea se duce si mai departe pe apa sambetei indata ce personajele negative incep sa-si deschida gura.
  • Looper – asasinari, calatorii in timp si Bruce Willis. Iar rezultatul acestui mix este mai bun decat v-ati astepta 🙂
  • Madagascar 3 – un leu, o zebra, un hipopotan si o girafa intra intr-un casino in Monte Carlo. Si nu, nu glumesc…
  • The man with the iron fists – un fierar negru prins in mijlocul unei razboi a clanurilor in china feudala. Nebunie scrisa si regizata de RZA sub indrumarea lui Tarantino. apare si Russel Crowe intr-un rol atipic. Pentru fanii lui Tarantino, e numa bun.
  • Men in black 3 – Josh Brolin reuseste sa joace foarte bine rolul unui Tommy Lee Jones tanar. Filmul in sine…e complet inutil.
  • Moonrise kingdom – un alt film in regia lui Wes Anderson. Omul are stilul propriu regizorial si acest film nu este exceptie. Filmul prezinta povestea de dragoste a unei fete si a unui baiat, amandoi de vreo 12 ani, in niste circumstante in care copii se comporta mai adulti decat adultii in sine. Si inca o chestie. Actiunea este plasata undeva in anii 60-70, deci comunicarea la distanta dintre cei doi copii se intampla fara messenger, email, FB sau twitter. Si filmul asta se incadreaza in categoria de vazut.
  • Prometheus – Un alt film destul de anticipat pentru acest an, si pentru multi, unul din esecurile mari. Filmul este prequel-ul neoficial a cult-classicului Alien si vrea sa explice ce anume erau acei extraterestrii mari si morti ce au descoperite impreuna cu specia de xenomorph. Regia este a lui Ridley Scott, care cu acest film pare sa fi reintors la genul SF unde a mai punctat el si cu Blade Runner (Alien tot filmul lui a fost). Personal, eu am fost complet satisfacut de acest film si il recomand si altora sa se uite la el. Distributia este excelenta, povestea este buna, iar partea vizuala este excelenta si in 2D, asta fiiind printre putinele filme la care folosirea 3D-ului chiar face sens.
  • Safe house – Denzel Washington si Ryan Reynolds intr-un film cu agenti CIA si urmariri prin Cape Town. Actorii au avut nevoie de bani de chirie.
  • Savages – Film in regia lui Oliver Stone. E violent, e lung. Si terminat prost. Extraordinar de prost. Totul porneste de la ideea sucita ca o sefa de cartel de droguri mexican se extinde in California si vrea sa incorporeze afecerea de marijuana a 2 prieteni care cam domina piata locala. Astia zic nu merci, iar ca si drept raspuns, sefa le rapeste prietena comuna baietilor. Si de aici porneste scandalul. Dupa vreo 2 ore de vizionare, toti protagonistii ajung in mijlocul unui desert si in timpul unei schimbi de ostatici mers aiurea mor dracu toti. „Si asa ar fi trebuit sa se termine totul. Dar nu a fost asa.” citez prietena comuna si rapita. Fiindca dupa ce si ultimul suflet paraseste corpul ciuruit, Oliver Stone da un rewind si arata un sfarsit alternativ de poveste, care e LAME. Scuze de spoilers, dar nu ii pot ierta unui cineast de asemenea calibru o greseala de amator.
  • Skyfall – James Bond la puterea 23. Asta este al 3-lea film unde Bond e jucat de Daniel Craig, actorul cu care s-a relansat seria respectiva. Totodata, este primul film din astia 3 la care am inteles ce vrea de la viata mea. Si da, este cel mai bun film Bond. Fie daca socotim doar titlurile relansate, fie daca le socotim pe toate. Bond este real, nu mai aduce mereu a Superman, s-au renuntat la gadgeturile fanteziste, totul e high tech profesional, dar la nevoie Bond al nostru se descurca si cu metode oldschool. Carry on Mr. Bond!
  • Taken 2 – cu vea timp dupa evenimentele dramatice din Taken, Liam Neeson isi duce fica si fosta sotie la Istambul, pentru cateva zile de relaxare. Din pacate, rudele mafiotilor ucisi din primul film afla de planul taticului nostru prea protectiv si fac demersuri pentru razbunare. Si reusesc sa rapeasca pe agentul nostru impreuna cu sotia lui. Totusi, cu ajutorul unui celular minuscul, fiica primeste niste instructiuni pretioase, reuseste sa afle unde sunt tinuti parintii ei, ba chiar reuseste sa treaca cu bine printr-o cursa de masini pe strazile din Istambul. Finalul filmului este normal cel evident. Iarasi, un film de vizionat cu baietii duminica dupamasa.
  • Ted – un ursulet plush a unui baietel  prinde viata si dupa 30 de ani este un natarau mai mare decat proprietarul. Dar prietena respectivului pune piciorul in prag si viata buna se cam duce pe apa sambetei. Scena de bataie dintre Mark Whalberg si ursul plush este epica.
  • This means war – Captain Kirk si Bane sunt 2 agenti secreti si cei mai buni prieteni. Si amandurora li se aprind calcaii dupa blonda de la drept, care nu prea are multa probleme sa se joace cu 2 barbati deodata. Urmeaza niste explozii, batai, si bete pus in roate.
  • Total rekall – un remake dupa o ecranizare a unui povesti de Phillip K Dick din anii 90.  Ca si originalul, nici acest film nu prea are multe chestii in comun cu povestea originala in afara anumitor elemente cheie. Personal, cred ca aceasta varianata este totusi mai buna. Arata mai fain si distributia este si ea mult mai buna.
  • The words – pe scurt: un scriitor citeste in public fragmente din ultimul lui best seller, o carte despre un scriitor de succes care este hartuit de un om batran care e autorul real a cartii care i-a fost succesul de debut acestuia. Inception la nivel literal.

In mod normal, au fost si titluri pe care nu am ajuns sa vad in 2012, dar care sunt pe lista de asteptare: Argo, Butter, Django unchained, Flight, The grey, Hitchcock, How I spent my summer vacation, The perks of being a wallflower, Seven psychopaths.

Daca aveti si alte recomandari de filme made in 2012, dati un comment 🙂

statistici

Posted: Octombrie 21, 2012 in Uncategorized

De cand am inceput sa postez pe wordpress am 2552 de view-uri. Asta cam in decurs de aproape 3 ani si ceva. Acuma, avand in vedere cat de „popular” si „expus” (nu mai mentionand „activ”) este pagina asta a mea binara din eter, as zice ca e un scor destul de bun, nu? Daca mai adaug cele 49 de posturi din blogger care au adus si ele 466 de view-uri parca sun mai bine. Habar nu am ce scor aveam pe yahoo+ sau cum se numea aia unde am inceput totul. Whatever…

 

Acuma, am observat eu mai de mult ca o postare anume aduce destul de multe clickuri pe pagina mea, si anume viata in poze, unde am  bagat printre mai multe poze si o, sa zicem, caricatura de pe un site porno. Mi s-a parut destul de nostim poza aia pe vremea respectiva incat sa nu imi fac probleme. Nici acuma nu imi fac probleme. Insa, bucata aia de poza mi-a adus 515 view-uri din cele 25552 stranse pana acum pe wordpress. Adica putiiin peste 20%. Go figure…