Arhivă pentru Iunie, 2009

24

Posted: Iunie 28, 2009 in Uncategorized

Mda… A venit din nou perioada aia a anului. Stii tu, cand oamenii ( ma rog, aia pesimisti, oricum) simt ca au imbatranit, ca timpul curge. Cu alte cuvinte, iar am dat de ziua mea de nastere. Al 24-lea sa fiu mai precis. Suna fain, nu? 24. Frumos, par, aproape rotund, iti zice ca inca mai esti tanar, dar parca are si un aer de maturitate, nu? Cu astea fiind zise, niciodata nu m-am simtit mai imatur. S-au, mai bine zis, interactionez cu mediul meu cu ferma convingere ca eu defapt nu am absolut nimic ce cauta acolo si in orice moment urmeaza sa gasesc semnul de „exit” si pot sa scap odata de toata mizeria asta. Si apoi ma trezesc. Fac dus, ma imbrac, ma duc la lucru, stau acolo 8 ore, vin acas, fac whatever, adorm si a doua zi la fel. Si in fiecare zi incepem de la 0. Sooo….donno. Ar trebui sa fac ceva cu viata mea. Casa in Ungaria. Noua obsesie lui taica-miu. Uite fiule, ma pensionez, vindem totul de aici, ne mutam dincolo, tu, noi, bunicu, sub acelasi acoperis, o familie fericita; imobiliarele sunt ieftine acolo, bune, hai ce zici? Sincer vorbind, daca nu ar fi partea cu locuitul din nou cu parintii, oferta ar fi foarte tentanta. Mi-ar placea o schimbare de decor, de oras, ceva nou. Dar, ideea de a-mi sacrifica libertatea nu prea imi surade, desi nici libertatea aia nu este o turta de miere, dar, asa cum e, e a mea. Si da, mi-ar placea sa am un loc numai de al meu, o scorbura, ceva, dar criza m-a ajuns in sfarsit si combinat cu greselile trecutului incep sa o duc naspa.

Totusi, exista o nota pozitiva in toata povestea asta. Am primit o felicitare de la cineva de la care nu ma asteptam. Si chestia asta mi-a indus un film placut in minte. Si imaginea unui zambet frumos.

Posted: Iunie 5, 2009 in Uncategorized

Acest blog fierbea de ceva vreme in mine. Ok, nu chiar blogul asta, ci maidegraba ideea ca ar trebui sa mai scriu un blog. Si as fi avut si o tema, ceva despre care sa scriu, de fiecare data. Dar, cumva, n-a iesit si uite-ma acum, aici. Trebuie sa mentionez ca, eu, pana aici, eram client fidel pe Y! 360. Unii poate stiu despre ce vorbesc. Oricum, cei de la yahoo au anuntat ca isi inchid serviciul respectiv si ca ar fi bine sa ne descarcam postarile sau se le mutam altundeva. Eu unul le-am descarcat, dar nu stiu inca cum am sa le postez aici. Anyways…. daca tot m-am mutat aici, ar fi bine sa incepem ceva blogareala.

Azi mi-am cumparat un prelungitor cu 8 prize, extra safe, din orice punct de vedere, protejat impotriva caderilor de tensiune, etc etc etc. Acuma, desi suna foarte bine dotarile extra de siguranta (si trebuie sa recunosc, au contat ceva in a ma decide asupra cumpararii), principalul motiv pentru care am cumparat gaselnita asta au fost cele 8 prize din dotare. S-ar putea sa intrebe unii, de ce, Doamne iarta-ma, as avea eu nevoie de 8 prize? Sincer vorbind, am trait 3 ani intr-o camera de camin de 5 persoane, si ne-am descurcat bine mersi cu mai putine prize…si totusi eram 5, si nu numai litle old me. Dar asta e… mi-am facut o jungla de cabluri si alte cele. Pe intuneric, daca nu sunt atent, s-ar putea sa daram 3/4 din tot echipamentul electric pe care o am. Toata chestia asta a inceput sa ma deranjeze, dar, avand in vedere ca alternativa ar fi sa traiesc fara niste comforturi cu care m-am obisnuit, trebuie sa ma impac cu ghemelia de 220 in mat. Treaba e, ca cablajul asta in excess nu se limiteaza doar la camera mea. Adica am si eu 3 gadget-uri (da, stiu, ma dau mare si eu) cu mine in permanenta: laptopul (folosit atat la job – nu de alta, dar e de companie si ar fi tare nasol fara; cat si in timpul liber, ca na, alt comp n-am la dispozitie), telefonul mobil (care, hai sa fim sincer, e un must) si mp4 player-ul (muzzziikkk). Pentru astia 3, trebuie sa car cu mine o groaza de chestii in plus. cabluri de alimentare, ca na, nu vrei sa dai in somaj dupa vreo 2 ore de functionare, nu?; cabluri de date, adaptoare, casti, mouse si ar mai fi trebuit sa includ lantul pentru laptop, dar pe ala sa-l care Iehova. Pe bune, am mai multe chestii pe USB decat degete. Saptamana asta mi-am cumparat un telefon mobil nou (al 6-lea in 5 ani, alta chestie ce ma cam bazaie), a venit cu n accesorii. De geanta mea de laptop ai putea zice linistit ca e ca si o poseta de femei. Aia e plina de farduri, iar asta e plina de cabluri.

Am fost saptamana trecuta la Beograd. Trebuie sa recunosc ca de mult n-am mai vazut atata femei bune, dar buneee rau pe strada ca si orasul ala. Sunt si aici multe fete faine, dar, cu cateva exceptii notabile, fetele de peste granita au castig de cauza. Dar nu pentru ele m-am dus acolo (desi s-ar putea sa ma reintorc acolo din acest motiv). M-am dus acolo fiindca cei de AC/DC au tinut un concert. M-am dus pe naspa, in sensul ca n-am avut bilet si as fi putut sa raman afara. Din fericire, nu era cazul. Am gasit un bilet pentru 3000 de dinari. Mai bine zis, biletul m-a gasit pe mine. Am astept dupa aia in stadion vreo 4 ore, pana ce a venit trupa. Ciudat. Stau in timi de 5 ani, si prima data cand ma duc la stadion, sunt in Beograd, la un concert. Insfarsit…au venit batranii, sa ne arata ce e aia meserie. Si era spectacol. Aproape 3 ore de cel mai pur rock, live, pe ritmul a unui stadion intreg de oameni. Pe bune, orice performanta live ce o sa vad deacum inainte, o sa aiba un standard destul de inalt de comparatie. Ok, n-am vazut eu multe concerte, decat pe Uriah Heep in unirii, pe Santana in Budapest, si niste formatii de death metal in Bucuresti. Concertele cu formatii autohtone nu le pun la socotela… nu de alta, dar deafara defaptul ca s-au consacrat pe vremurile mai de „aur” cand nu era altceva de ascultat, nu prea au altceva in favoarea lor. Acuma, eu intentionez sa imi mai extind experientele de muzica live. Initial, m-am gandit sa ma duc la festivalul Sziget, care ar fi o saptamana intreaga de concerte, idee ce imi surade. Dar saptamana asta am aflat ca cei de la Muse au un turneu in Europa prin noiembrie. Si cum cele mai apropiate locatii de mine ar fi ori in Germania ori in Italia, trebuie sa ma gandesc bine, la care dintre ele am sa ma duc, fiindca financiar vorbind, nu cred ca as putea rezista la amandoua….desi am mai facut eu nebunii.