Arhivă pentru Septembrie, 2009

Si daca tot am intrat in sfera concursuri imperecheat cu blog, ma mai bag si la asta noua, poate castig si eu un notebook – netbook, aaa, o dracovenie misto. Basically, se vor lua numerele castigatoare de la loto (ai sanse mai mari sa fi trasnit de 2 ori de fulgeri decat sa castigi), numerele respective se inmultesc intre ele, produsul lor este impartit la numarul de participanti la concurs, iar rezultatul este T (nu X, sic :P). Daca T este egal cu nr tau de ordine de participare atunci ai castigat. So, in final, cred ca am sanse sa fiu trasnit de 3 ori si apoi castig chestia asta….Suna fain, nu?

Anunțuri

Posted: Septembrie 24, 2009 in Uncategorized

Da, stiu…. am devenit comercial. Dar na, o sa va reveniti din soc. Acuma, daca chestia asta de blog poate sa-mi ofere niste sanse de castig, de ce sa nu-mi incerc norocul?
Da, stiu….Rammstein…..(unii fac deja legaturile cu un nene cu o mustata aiurea si cu niste discursuri piperate)…..ce sa zic…

DEUTSCHLAND, DEUTSCHLAND UBER ALLES!
sau, daca va place mai mult
schneller, schneller, das ist GUUUUUUUUT!

hai, admiteti, si la scoala voastra profa de germana arata trasnet.

Posted: Septembrie 24, 2009 in Uncategorized

Rammstein
METALHEAD

Posted: Septembrie 23, 2009 in Uncategorized

Imi place genul SF. Sunt fan. Stiu, multe lume se fereste de acest gen, vorbim fie de filme, carti sau orice altceva. Li se pare aiurea, inplauzibil. Ceva ce nu merita sa-si piarda timpul pentru. Acest lucru mi se pare tragic. Pentru simplul fapt, ca oamenii respectivi nu sunt capabili (sau nu au incercat) sa vada peste decorul futurist, dincolo de accesoriile cu laser, farfurii zburatoare si alieni. Au vazut coperta cartii si au decis ca nu merita investitia de timp/interes/intelegere. Just, sunt foarte multe titluri din acest gen, care justifica aceasta atitudine. Sunt titluri lipsite de valoare, facute pe banda rulanta doar de dragul unui ban in plus. Dar asta e valabil si pentru orice alt gen artistic.

Cea ce incerc sa spun este faptul ca orice poveste de SF este la fel ca orice alta poveste stiuta de om. Se bazeaza pe oameni (ok, fiinte/entitati), intamplari si relatiile dintre acestea. Dar, au si un element in plus. Au un fel de maretie atribuite de timp. Lucrurile despre care noi acuma deabia de visam, acolo sunt deja banale, daca nu chiar invechite, concepte antice. Cate titluri de SF nu isi desfasoara actiunea in metropole uriase, dincolo de intelegerea noastra de acuma.

Imi place acest gen, fiindca imi ofera o viziune, ceva de urmat, de asteptat, ceva ce ar trebui sa fie firesc omenirii. In istoria noastra suntem martori a unei dezvoltari continue, motivat de razboi, o dezvoltare culminata cu sosirea omului pe luna. O dezvoltare abandonata inainte ca eu sa sosesc pe aceasta lume pentru motivul ca promotorul nostru principal, razboiul/cucerirea/acapararea de putere a luat o fateta financiara. Nu mai conteaza ce steag este atarnat si unde, conteaza banul care iese. Nu mai trebuie sa invoez, daca pot doar sa modific un detaliu. Si asa, au trecut 40 de ani, in care nu s-au modificat decat detalii, si s-a pierdut o viziune.

Imperiul roman s-a prabusit indata ce a incetat sa cucereasca, cand a inceput sa stagneze. Si noi acum am inceput sa stagnam, sa prabusim. Astept a doua era a renasterii, sa fim parte din nou din ceva maret, demn de luat in seama.

SF ofera o viziune, o maretie, indiferent daca acesta se reduce doar la creierul unui singur individ sau cuprinde galaxii intregi. Este un imbold ce te provoaca la gandire, inovare, dezvoltare.

Posted: Septembrie 23, 2009 in Uncategorized

LG city

Nu, si nu. LG nu vine de la brandul de electronice, si in nici un caz nu bate apropoul pentru sloganul lor „Life is good”. LG vine de la Lugoj, unde „life sucks”, si daca nu sucks, atunci, life blows. Orasul asta e mort. Din orice punct de vedere. Ca si urbanistica, nu lasa nici un loc la dezvoltare. Un centru atomizat este inconjurat sufocator de cartiere rezidentiale. In acest centru ai cam tot ce are locul de oferit, dar asta nu este tocmai mult: magazine de haine/pantofi/accesorii (cateva mai de calitate restul de duzina a la turci sau kina…oricum oriental); magazine alimentare; magazine gen totul la 3.80 de lei; terase (a se citi carciumi); banci (ca deh….astia is mai rai decat ciupercile dupa ploaie) si ici colo o chestie aparte (un vodafone, un dealer dacia, o librarie, etc). Acuma, trebuie sa recunosc, la prima vedere, orasul pare a fi pitoresc. Pentru vederea 34567 la puterea 3, e naspa…. e mic, e plictisitor, si daca esti inca aici dupa ce ai terminat liceul, pai, atunci esti cam terminat.

Sincer vorbind, nu mi-am propus sa-mi fac cu ou si otet locul meu de bastina, dar azi am mai facut o plimbare prin oras (ca n-am mai suportat acasa) si cand am ajuns acas am simtit un gust in gura….nu de scarba, dar nici departe. In primul rand, azi as fi avut de ceva junk food, chestii sanatoase, stiti si voi. Na, cumpara-ti daca ai de unde. Just, sunt vreo 3 kebab-uri in oras si inca cateva locuri de „hamburger” (a se citi salam in chifla dat cu ketchup si cu o tura de microunde) dar aceste locuri arata asa de bine, incat prefer sa manc la gara nord in timi. Ok, deci nu mancam in oras, doar ne uitam in jur… Niste cladiri vechi se renoveaza. Finally…. Doar ca, culoarea noua a acestora este ceva mai aparte. Nu ma intrebati cum se numeste culoarea, sincer nu stiu. Dar daca va uitat cum arata un ficat proaspat in vitrina de la macelar va puteti face o idee. Na, ceva de genul ala. Adica destul de oribil, mai ales daca vorbim despre cladirea muzeului care are totusi ceva varsta/istorie/prestigiu.

Dar na, asta e locul, astea sunt asteptarile, are cancer. Si sa nu aud faza aia „lasa ,ca acolo tot sunt 7 femei la un barbat”. Nu mai e valabil de mult statistica, si chiar daca ar fi, nu e o varietate asa faina.

Posted: Septembrie 21, 2009 in Uncategorized

So…sunt in concediu…finally. Si ce fac eu in concediu? Absofuckinglutly nothing. Nu e tocmai ce mi-am propus de concediu la inceputul anului, dar ma multumesc si cu atata acuma, avand in vedere vara acestui an. Dar altceva ma freaca la cap zilele astea. Un lucru care nu m-a deanjat de ani buni. Publicitatea la TV. Yep…..de cand m-am mutat, am inceput din nou sa consum zilnic televiziune. Si. incetul cu incetul mi-am facut o lista cu lucruri ce ma deranjeaza/enerveaza:

– reclamele de detergenti/balsamuri. Pe langa faptul ca sunt penale/infecte tot timpul, dar fara exceptie apare din neant o punga de 6kg sau o sticla de 2 litri (indiferent daca oamenii sunt pe strada, la coafor, la recital de dans, la inmormantare sau in sala de operatie) si jur pe tot ce e sfant, produsul ala este tratat de parca ar fi leacul pentru cancer.
– reclama pentru Head&Shoulders. Nu cred ca am fi vazut vreodata o reclama atat de idioata. Apara tipa cu un spoiler de masina in fata iubitului. Restul masinii este in lac. Masina apartine, normal, iubitului. Asta intra intr-o criza de nervi (de inteles de altfel) si se retrage in cabina de dus unde is freaca scalpul cu noul H&S menthol. Concluzia lui finala: ce bine ii sta tipei cu parul ud. Concluzia mea: ia-ti frate H&S ca te spala de creier.
– reclamele cu Tuca. Are un entuziasm tipul asta de e de invidiat. Zici ca acum urmeaza sa intre in camerea cu scaunul electric pt un test drive…definitiv.
– posturile Etno, Favorit, Taraf si alte posturi de genul. Nu ma uit la ei, dar imi sunt bagate in pachetul de la cablu si trebuie sa dau bani pt ei. Iar asta chiar ma deranjeaza.
– restul posturilor de muzica. Ca tot isi repeta emisiunile (grila MTV) si piesele difuzate (toti).
– filmele. Nu se mai da nici un film decent. Nici macar pe HBO. (sa nu va aud ca comentati la acest capitol, doar eu am autoritatea sa ma pronunt :P)
– faptul ca nu avem pay-per-view in adevaratul sens al cuvantului. Din 105 sau cate posturi pe care le am, ma uit la vreo 4 cu regularitate. De ce sa platesc pt un post daca ma uit la ea vreo decat vreo 2 ore intr-o luna.

Posted: Septembrie 11, 2009 in Uncategorized

blog de post betie….. a trecut ceva vreme de cand am scris in starea asta. Tot drumul spre casa incercam sa-mi ordonez ideile pentru blogul asta. Ma rog, rezultatul ramane de vazut. Spre deosebire de restul blogurilor de post betie ale mele, acum vin de la vaporul, dupa ore intregi de stat la povesti cu colegii de lucru. Ce mi se pare ciudat ca numai eu si Horia am fost veteranii mesei. Ok, Lavinia a mai avut ceva vechime, dar nici ea nu are un an. In final, mai toti au plecat, eu eram mai beat decat restul grupei care a ramas si nu ma puteam sa ma abtin sa holbez in decolteurile aflate in preajma. Asta e frate daca nimeni nu te asteapta acas…. Desi, lucram putin la departamentul asta. Miercuri seara am experimentat si eu ce e aia double date, adica cand un cuplu „consacrat” incearca sa-si impune exemplul asupra altor 2 oameni, adusi de fiecare parte a cuplului din pricina in parte. Treaba proasta e ca, oricat de atragatoare mi s-a parut Patricia (fata adusa pentru intalnire), lucrurile au ramas doar la stadiul asta. Am dat o nota satisfacatoare asupra aspectului ei fizic si atat. Mai mult nu era. Era genul de fata a carui tata chiar a reusit sa faca ceva, si ea, ajutat de fizic si de suport familial, nu trebuia sa faca mai nimic pentru o existenta decat sa stea cuminte si frumos. Si, cand vremea e potrivita sa faca un copil sau doua si sa se casatoreasca. Sau cel putin asta era impresia pe care o mi-a lasat mie. nu zic, pare a fi fata de treaba, dar dupa cateva etape prin pat, m-as plictisi teribil de ea. Cu alte cuvinte, nu are altceva ce sa-mi ofera (nu de asta nu ar fi deajuns acuma, dar na, am si eu chichitele mele). Si totusi, nu prea mai pot suferi ca nu ma asteapta nimeni acas si ca n-am cu cine sa-mi impart viata.

La job imi incep un nou capitol, imi schimb functia. Desi sincer nu vreau rau la colegii noi, fiindca mai toti sunt de treaba (exept one), nu prea le vad orizonturi senine in fata. Oricum, eu trebuie sa am grija de mine in primul rand, sa obtin ceva avansarecat mai repede posibill. Trebuie sa incerc asta, ca altfel sunt cam limitat la bani. inca mai fac jocul meu de echilibristica, dar devine din ce in ce mai greu.

In principiu, na-m vreo problema cu faptul ca e greu, cat timp stiu sigur ca se merita…..acuma nu sunt asa sigur de acest fapt. Sau mai bine zis, inca nu am gasit motivul pentru care ar merita sa fac toate cele pe care o fac ultima vreme.

Asta e…..