Arhivă pentru Octombrie, 2009

Posted: Octombrie 25, 2009 in Uncategorized

Azi am auzit un banc din vremurile mai „bune” a comunismului:

Pensionarul pregateste sarmalele pentru incalzit. Asta in visul lui, normal. Pune oala pe aragaz, deschide cutia de chibrite si scoate ultimul chibrit, pe care il scapa din maini. cu greu, se apleaca dupa chibrite, il ia de pe jos si ridicandu-se isi loveste capul de mobila de bucatarie. Asta tot in vis. Ca si reactie la durere se trezeste din vis si pe urma, exclama morocanos: „futui, ar fi trebuit sa le mananc reci.”

Cu toate ca bancul asta a fost zis de catre un umorist prin anii 70, inca mi se pare un banc excelent si ,din pacate, foarte actuala.

Posted: Octombrie 24, 2009 in Uncategorized

As fi vrut sa scriu un blog foarte profund, dar cum am incepu sa tastez a inceput clipu de mai jos pe televizor. Acuma, incercati sa imaginati cum arata acesta pe un ecran e 80 cm aflata la aprox un metru de mine. Pur si simplu am fost fermecati de 2 ochi albastri cum n-am mai vazut decat in desene animate. Pe langa ochii, fata si formele evident superbe ale lui Natalie trebuie sa laud talentul directorului de fotografie. Sunt ferm convins ca maestrii de pictura din epoca renasterii in zilele noastre ar fi fotografi, fara exceptie. Tot la fel de mult sunt convins ca pictorii din zilele noastre ar fi bufoni in perioada respectiva.

Si acuma, inapoi la oile noastre. Toata saptamana am avut o stare letargica. In fiecare zi sculatul din pat era un chin. Nu stiu daca e sin cauza ca saptamana trecuta garsonul era calduros ca o grota si a intrat frigul in oasele mele. Dar de duminica am dat drumul la centrala asa ca am caldura. So, chiar nu am idee de ce am probleme. E adevarat, ca si legat de adormit am dezvoltat un ritual ciudat. Am inceput sa ascult CD-ul cu soundtrack-ul filmului The Fountain. Fac asta fiindca imi da o senzatie extraordinar de linistitoare. Stau intins pe pat sub plapuma , e intuneric si incepe muzica instrumentala, in cea mai pura forma. Din multe puncte de vedere, acele 2-5 minute care trec de la inceputul muzicii pana ce adorm sunt cele mai faine minute din ziua respectiva.

Pe langa episoadele non-narcoleptice, saptamana asta era presarat de mici curiozitati, coincidente si alte cele ce tin de capriciul sortii. Foarte multe lume din trecutul indepartat au facut o aparitie surpriza, s-au prezentat anumite oportunitati pe care am de gand sa le explorez sau macar sa le incerc asa de inceput. Se apropie si sfarsitul de an, incepe aglomeratia din nou si, din pacate, vin si sarbatorile. As usuall, nu o sa fiu tocmai in dispozitia asortata sezonului si mai toata lumea (ca mai sunt si exceptii) o sa se minuneze cum de nu sunt impresionat de colinzi. mai ales ca toata lumea stie ce colinzile lui stefan hrusca sunt singurele lucruri ce pot imblanzii pe chuck norris. Dar cum eu sunt o ciudatenie a naturii, si de data asta am sa prefer in locul sfintelor sarbatori pe zilele ordinare si pacatoase.

Posted: Octombrie 21, 2009 in Uncategorized

Am citit un blog interesant acum care zicea ca viata ar fi ca si o camera, iar sentimentele, experientele traite au ca si metafora obiectele intalnite intr-o camera. Si ca, anumite persoane care intra in aceasta camera au tendinta sa faca cam praf aceste lucruri aflate inauntru. Iar noi avem optiunea sa reparam aceste obiecta sau sa aplicam conceptul de tabula rasa, sa ne retragem intr-o camera goala, alba si sa devenim si noi insine mai tari,ca si peretele ala alb pana ce ne speriem de acest fapt si incercam sa scapam si de aceasta stare, fiecare cum poate. Nota importanta ar fi ca aceasta stare a fost denumit solitary cofiment.
Ma aflu intr-un conflict legat de acest blog. Pe de o parte nu sunt deacord cu ea. Nu mi se pare corect in primul rand denumirea data acestui stari fiindca presupune un grad de obligativitate si/sau constrangere de catre altcineva. Eu de unul ma gandesc la exil ales voluntar, cand privesti pe restul lumii de la distanta prin binoclu si te uiti la viata pe care tu ar fi trebuit sa ai dar cu altii in rolul principal. Sentimentul de dezamigre si amar sunt de la sinne inteles. Da, ai ales sa devii un voyeur, ai ales siguranta si nu prea mai ai scapare din cercul asta. Ai uitat cum sa interactionezi cu altii si tot ce ti-a mai ramas este singuratatea. Poate nu a fost alegera ta de la bun inceput, dar nu prea mai conteaza fiindca totusi ai ales sa continui acest mod de viata.
Pe de alta parte, mi-ar place sa duc ideea de viata ca o camera la nivelul urmator. Daca viata sentimentala, targetul initial a ideii, este o camera, viata in sine suma tuturor aspectelor, fatedelor si planurilor acestuia ar fi o locuinta. O locuinta care are in mod ideal o camera alocat pentru toate. Una pentru sentimente, una pentru profesie, una pentru copilarie, pentru copilul tau, pentru familie, etc. Cred ca este de la sine inteles ca, exact ca in viata reala, nici in metafore nu are fiecare om resursele necesare pentru o asemenea achizitie de real-estate. Asa ca unii au un garson, si nu prea au loc pentru multe in viata lor. Au si ei un ideal in viata si isi dedica tot ce au pentru asta. Alti vor mai mult si cum isi fauresc un apartament de 3-4 camere sau o casa. Au prioritatile bine stabilite si nu vor luna de pe cer. Alti au vile intregi la dispozitie, desi ma indoiesc ca isi apreciaza luxul pe care il au la-ndemana. Mai sunt si cei care ar sta in gazda. Acesti oameni nu traiesc pentru ei insasi. Ei traiesc pentru visele altora, si realmente nu sunt altceva decat un avatar de exploatat de catre proprietar, o marioneta, existenta trista. Si in ultima instanta sunt cei homeless. Ei nu au parte de viata asa cum o intelegem noi conceptul. Ei auparte de o existenta resarata de chinuri si dureri, care se reduce la lupta pentru supravietuire in cel mai adevarat sens al expresiei.

Autoarea si-a terminat blogul intr-un ton optimist, lucru ce apreciez. In schimb, eu nu prea am motive sa impartesesc aceasta stare de spirit sau speranta. Cel putin, nu in momentul asta. Si, as fi vrut sa-i las un coment relevant la blogul ei dar cumva mi s-a parut aiurea sa scriu romane de coment la o opinie clar personala, mai ales ca ce as fi scris nu e coment ci contra-blog, adica chestia asta ce citesti acum. Am bagat o intrebare care sper ca nu-i suna penibil si sper sa fie destul de curioasa sa bage o geana aici.

Posted: Octombrie 11, 2009 in Uncategorized

So, diaree de idei:
– saptamana asta am vazut o chestie interesanta de vanzare: creioane cu cristale svarovski (sau cum se scrie) la capat in loc de radiera. Ma gandesc ca producatorii s-au gandit ca poti sa incepi cu fitzele deja din gradinita.
– Ieri am adus in locuinta un raft metalic. Acest raft imi este important pentru motivul ca era vesnic prezent in copilaria mea. Era raftul mare de carti din apartamentul bunicii. Acuma nu mai e nici bunica, nici apartamentul, dar cum acest raft mi-a placut din intotdeauna, am pus mana pe ea, in loc sa fi fost dus la fier vechi. Asa ca am rearanjat putin camera sa-i fac loc si l-am instalat (impropriu spus, ca e o singura bucata mare de mobila din fier, fara module, parti separabile, etc). Mai trebuie sa fac rost de sticla sau scanduri sa pot pune lucruri pe raft. Imi place la nebunie cum arata in camera, si acum chiar ma simt mai acas la mine acas 😀
– ma dispera jungla de cabluri ce am la mine. Mai tot timpul ma gandesc sa nu imi stric ceva cand umblu la „ghemotocul” de cupru si izolatie.
– dupa o lunga perioada de stagnare, iar incep sa apara filme faine pe dvd. Mai naspa e ca iar nu am bani pt asa ceva. Adica vineri eram in al 9-lea cer cand am vazut pe site-ul celor de la carturesti (care au inceput sa puna si produsele pe site) ca au pus in circulatie dvd-ul Sleuth. Cum filmul consta din 85 de minute de dialog pur dintre michael caine si jude law, va puteti da seama ca n-am avut cum sa nu cumpar acest film. Dupa aceasta achizitie am mai vazut pe rafturi si I,robot si Man on fire. Faceam cu nervii. Filme de pe lista mea de must buy, la pret accesibil, si eu sub efectul crizei. In final am cumparat I,robot ca intre sci-fi si actiune intotdeauna o sa aleg sci-fi, in plus film cu denzel washington regizat de tony scott am deja.
– imi las plete…sau incerc. Vedem cat rezist pana ce parul mai lung decat sunt eu obisnuit nu ma calca pe nervi iremediabil.
– tot vad pe lista de mess statusuri care mai de care poeto-filosofico-existential, care vor sa fie profunde cat adancimea unei fantani…si autorii asculta cu placere manele…. epic fail.
– inca mai arde febra michael jackson. Ok, era el mare muzician, legenda ambulanta pana nu de mult, dar astamparati-va odata oameni buni. Nici macar moartea lui Papa Ioan Paul al II-lea n-a avut un newscycle atat de lung, iar el depasea pe jacko cu ani lumina, din orice punct de vedere.
– pe aceasi nota (a muzicii), ma enerveaza beyonce.
– au reiceput serialele faine 😀
– imi place ca pe mtv2 (da, postul ala de muzica de nisa) tot fac reclama la o campanie care indeamna tineretul sa-si descopere calea spre succes propriu. Sa va traduc, ei zic, ca faptul ca nu te-ai dus la faculta sau ca nu erai de nota 10 la scoala nu inseamna ca nu te poti realiza, ca nu poti atinge performante, sa nu poti fi si tu cineva. Cu toate ca aceasta campanie se adreseaza celor din UK (e postul lor de tv) ma bucura ca exista aceasta mentalitate. Hai sa fim seriosi. Am o groaza de colegi care cu atestat cu tot sunt inca chelneri/chelnerite, deservitori la fast-food-uri sau la aprozare. In ochii mei, diploma de faculta nu prea mai valoreaza lucru mare. Este publick knowledge ca programele academice din facultati sunt la pamant. Si ca la examene se copiaza/mituieaza/cerseste. Daca vrei sa stii ceva in viata, o cauti si o inveti din propria initiativa, scoala nu te ajuta cu mai nimic. Cel putin nu scoala asta pe care o avem noi.

Posted: Octombrie 4, 2009 in Uncategorized

S-a terminat saptamana asta. Saptamana asta a fost cea mai ciudata saptamana din anul asta. In primul rand, s-a anuntat oficial schimbarea functiei mele in companie. S-a adunat tot biroul in sala de conferinta si, prin telefon, grigore mi-a dat o limba de zile mari. Si cam asta ar fi recompensa mea, un speach, dat in fata unui public restrans. Nu zic, omul si-a „achitat datoria” elegant, si nici nu l-a costat mult. Si dupa asta am inceput trainingul in jobul nou, ce ma enerveaza teribil. Nu suport ca ma stiu cu experienta si cunosc deja pe toti din schema, si totusi mai ca habar nu am ce trebuie sa fac.
M-am dus sa-mi platesc factura UPC. Chestia era scadenta pana in 30 sept. Eu m-am dus sa-l platesc in 1 oct. Ca si orice om normal, m-am gandit ca o singura zi intarziere nu cauzeaza probleme, in cel mai rau caz, am sa platesc vreo penalizare sau ce. Am aflat cu stupoare, ca, dat fiind faptul ca suntem deja in octombrie, s-a emis factura si pe luna asta. Si ca, din nu mai stiu ce motiv, trebuie sa achit macar jumate din totalul celor 2 facturi, care ar face 91 de lei. Partea interesanta este faptul ca pe septembrie factura era doar de 58 de lei, si nu este un serviciu la care costul depinde de cat ai folosit (am doar net si cablu de la ei). Deci s-a pus intrebarea: daca pe septembrie am doar 58 de lei plata, si nu am facut nimic sa se modifice tariful serviciilor, cum de in numele tuturor sfintilor am o factura dubla pe octombrie? Raspunsul: ne pare rau, dar nu putem vizualiza factura dumneavoastra, ne pare rau…
Vineri m-am trezit, m-am dus la baie, am vaut ca imi curge apa din robinet. Aparent am uitat sa-l inchid. Robinetul adica. Nici nu vreau sa stiu cat o sa-mi vina apa luna asta. De parca nu am o problema de cashflow chiar si asa…
Sambata seara, clatite la Horia acasa. Asta se citi party, intr-un fel. Care la mine implica bautura. Nu stiu cand anume, dar de data asta mi s-a rupt filmul complet. Adica m-am mai imbatat eu crunt, dar tot timpul am avut macar o vaga idee ce am facut. Acuma ma trezesc la 6 dimineata singur intr-un dormitor si nu stiu unde ma aflu. In final imi dau seama ca sunt tot la Horia. Si omul a avut ce-mi povesti cand s-a trezit… Nu beau des, oricum, nu asa de des incat cineva sa poate sa zica ca sunt alcoholic sau ce, dar si cand beau, cad intr-o extrema nedorita….Anyways, prea curand n-a sa beau altceva decat suc/apa/ceai/lapte.