Arhivă pentru Noiembrie, 2009

Posted: Noiembrie 29, 2009 in Uncategorized

Hai sa fim sinceri. Daca nu as avea 5 shoturi de absint in sistem alaturi alte pocarii nu as scrie postarea asta. Ar fi intervenit creierul cu n scenarii de „ce ar fi daca” si as fi ramas ferm convins ca tacerea este cea mai corecta cale de urmat. Dar cum anumite portite sunt acum deschise in cutia asta numit creier, imi dau drumul.
Nu ma asteptam sa fi doar tu azi seara. Stiam ca mai tot timpul iesiti in grup si am crezut ca trebuie sa fac fata asteptarilor/criticilor acestor persoane din inner circle al tau. Adica erau niste momente in trecut care te-au speriat sau ti-au creat disconfort si care erau cauzate de mine. Nu stiu cat de mult din acestea ti-ai pastrat pentru tine si cat de multe ai inpartasit cu ele, in orice caz, oricare ar fi raspunsul, te inteleg pe deplin si nu am nici un motiv sa pretind ca ar fi trebuit sa procedezi intr-un mod diferit. Dar, azi erai doar tu si toate supozitiile mele deveneau inutile.

Si pe urma, ai inceput sa dansezi. Tu tot zici ca azi nu a fost ceva special si ca ar trebui sa trec si sambata viitoare sa te vad, cand se presupune ca vor fi conditii propice si te vei dezlantuii. Nu te contrazic. Tu esti cel mai in masura sa zici de ce anume esti in stare. Tot ce zic eu este ca noaptea asta am vazut o femeie care a intruchipat pasiunea conform definitiei mele. Care s-a contopit cu muzica si a trecut pe un alt plan existential. Stiu, suna pompos dar cred ca e cea mai buna descriere. Ti-ai inchis creierul si te-ai abandonat in ritmul muzicii. Nu ai idee cat de gelos sunt pe acea senzatie de abandon. Nu ai idee ce as da sa-l traiesc si eu din nou. Acea traire care da sens vietii. Senzatia aia ca traiesti, simtita in fiecare celula a corpului tau. Habar nu ai cat ma atrage aceasta chestie. Nu stiu daca ma simt atras de tine pentru persoana ta sau pentru toate lucrurile ce ai ajuns sa simbolizezi in mintea mea. Cred ca raspunsul e undeva la mijloc dar nu-mi bag mana in foc pentru asta. Inca ma intreb cum de am ajuns sa fim impreuna pe vremuri si ce anume a mers gresit de s-a sfarsit. Asta e, am o conexiune puternica cu trecutul si nu prea pot sa o sparg. Nici nu cred ca vreau de altfel.

Anyways, concluzia finala cred ca ar fi faptul ca imi placi, sunt innebunit dupa viziunea pe care imi reprezinti si ti-ai facut un capitol in cartea vietii mele. E numai a ta. Poate se va continua, poate nu. Mie mi-ar placea prima varianta dar n-am sa fortez lucrurile (sper). Cum ti-am zis si in taxi, am terminat sa mai fac planuri, dar m-am gandit ca ar fi bine totusi sa stii despre ce e vorba. Iar cum in scris ma exprim mai bine chiar si instarea asta decat vreodata verbal, fata in fata, uite si explicatia pentru acest mediu de comunicare.

Anunțuri

Posted: Noiembrie 24, 2009 in Uncategorized

Toata lumea a auzit expresia ca tu esti personajul principal in propria poveste. Sau ceva de genul. Si acum vin eu cu intrebarea: ce faci daca personajul tau este unul negativ? Daca povestea ta este povestea unui raufacator? Adica, nu toti pot fi eroi. Cineva mai trebuie sa fie si rau. Asa ca, de ce sa nu fii tu? Acuma, o sa vina unii si o sa zica ca vorbesc numai tampenii. Ca omul este subiectiv si ca nu exista ca cineva sa se autoperceapa propria persoana ca si un element negativ. Dar hai sa presupunem ca esti constient de influenta ta negativa asupra mediului tau. Stii foarte bine ca drumul spre telurile tale trece peste cadavre, vise, suflete si sperante. Iar tu, in mod surprinzator esti destul de calm cand te gandesti la asta. Deci, te impaci cu rolul tau in viata? Iti duci pana la capat planurile tale?

Rumegati peste asta putin. Si daca va ganditi de ce scriu despre asta…consider this: i have no desire to be the richest stiff in the cemetery.

Posted: Noiembrie 15, 2009 in Uncategorized

Azi nu prea am chef sa scriu….



Scrisoare

Posted: Noiembrie 10, 2009 in Uncategorized

Scrisoarea asta e pentru tine. Cred ca ti-am mai scris odata sau de vreo doua ori. Azi am inchis un cerc. Cred ca am scapat de o fantoma. Sper. Mai am cateva prin dulap, dar asta conteaza prea putin acuma. Stii, e ciudat cum dintr-odata ceva ce era foarte important trece pe banca de rezerva.Si, desi s-a mai intamplat asta de cateva ori, niciodata nu ma pot pregati pentru asta. Astept seara de vineri. Vinerea tot timpul aduce promisiunea unei noi inceput. Incepe perioada aia lipsit de obligatii, sau mai precis, obligatiile cotidiene. Ai putiiiin mai mult timp pentru tine, pentru altii. Am putea sa ne intalnim. Mi-ar placea aia. O pllimbare lunga, o convorbire, ca pe vremuri. Da, stiu, niciunul dintre noi nu mai are acelasi energie pentru treburi din astia, niciunul dintre noi nu mai are douazeci de ani. Gluma asta tot timpul ma inveseleste. Ok, suntem inca tineri, dar mai copti totusi, sau cel putin mai uzati. Sa stii ca in ultima vreme tot mai mult m-am gandit la viitor. Sunt cumva influentat de mediul inconjurator. Nunta, sarcina altora, planurile lor pe care ti le impartasesc. Te pune pe ganduri, unde vei fi peste ceva vreme, ce vei face atuncia. Stii si tu, intrebarile alea serioase, gen ce te vei face cand vei fi mare. Da, razi tu acuma. Dar pentru noi se pune intrebarea : ce vei face acum de esti mare? …. Eu? Mare?… nu ma simt deloc. Si totusi, fac treburi de oameni mari, decizii de oameni mari… Odata mi s-a spus ca sunt un visator, ca ar trebuii sa ma maturizez. Si am inceput cruciada asta prosteasca. De ce sa fiu in urma cu 4 ani daca pot sa fiu in avans totatata? Dar, nu m-am gandit ca acei 8 ani lipsa o sa ma doara atat de mult. Oricum, tu stii deja pe toate astea. Si nu vreau sa te intristez. Mai ales ca ma simt mai …. nu fericit, sa zicem mai multumit. Asa un pic.
Asa ca inchei scrisoarea asta. Te astept in continuare aici, in barlogul nostru. Acum te las.

noapte buna, oricine ai fi…

Posted: Noiembrie 8, 2009 in Uncategorized

Trebuie ca ceva sa fie in neregula cu mine. Sunt momente in care nu pot sa relationez deloc cu lumea in jurul meu. Nimic nu face sens, si cu cat lucrurile devin mai fortate cu atat ma infurii mai mult. Inteleg de ce se intampla totul, care este motorul din spatele lucrurilor si totusi nu le vad rostul, nimic nu ma misca si parca as fi un calculator, astept o comanda sa reactionez, dar tot ce scot din mine e „bad command or file name”. Da, stiu, suna foarte urat analogia, dar e singurul pe care o am.
Mi s-a spus azi ca Timisoara ma omoara. Ca ma omor pentru un salar care este consumat totalmente de cheltuieli/facturi. Ca ar trebui sa ma mut inapoi in Lugoj, ca imi pot gasi serviciu si aici si tot salariul meu mi-ar ramane numai mie. Ca sunt oameni si aici in Lugoj. Si, desi in mod normal, aceste argumente au sens, singurul lucru la care m-am putut gandi era „SI CE DACA? Ce ma intereseaza?” . Niciodata nu am avut o viata aici. Este ici colo o persoana cu care mai tin legatura si atat. In timi, am o viata a mea. Naspa cum o fi ea, cu un job care vrand-nevrand imi domina timpul, cu portofelul care sufera tot mai mult, cu singuratatea care nu mai dispare, cu toate problemele si greselile cu care m-am confruntat, este viata MEA, asa cum mi-am facut-o EU. Am regrete? Sigur. As fi facut multe chestii altfel daca as fi stiut rezultatul din urma? Fara indoiala.
Niciodata nu am pretins ca sunt un om normal. Niciodata nu am pretins ca mi-am atins potentialul intreg. Stiu ca am o problema de disciplina, de sirguinta, de relationare cu oamenii in general. Stiu ca accept foarte multe chestii ce nu ar trebui doar fiindca e mai comod asa.
M-am obosit. Vreau si eu un reper fix in viata mea dupa care sa ma ghidez. Niciodata nu am vazut rostul sa ma lupt cu curentul si maidegraba m-am lasat purtat de ea, dar acum incep sa cred ca ma invart in cercuri.

Posted: Noiembrie 7, 2009 in Uncategorized

Din cate stiu eu, Timisoara a fost primul oras european cu iluminare electrica pe strazi. S-ar putea sa ma insel, dar cumva asa este inregistrat in creierul meu. Ei bine, ieri noapte am avut o experienta interesanta legat de acest capitol.
Ajung acasa pe la 3 noaptea, din oras. Cum m-am decis ca weekendul asta imi voi petrece acas-acas (adica in Lugoj), m-am uitat si eu, cand imi pleaca trenul sa pun mobilul sa suna desteptarea. Trenul meu, cel cu care mergeam deobicei pleaca la 7 juma, dar am mai vazut una la 4:15. Gandind logic, am zis ca nu are nici un rost sa ma culc pentru 3 ore si ma supun unei treziri crunte, mai bine imi fac bagajul acuma si dorm linistit cand ajung acas. Zis si facut. Normal, ca am pornit cu vreo 10 minute mai tarziu decat vroiam (stiti si voi cum e cand tot uitati ceva sa mai inpachetati) si la fel de normal, am pornit-o pe jos, asa cu bagaje din balcescu pana la gara N, ca sunt eu un pieton inrait de altfel.
Vreau sa zic ca deafara de panourile firmelor sau eventual un bec uitat aprins in vreo camera cu geamul spre strada, nu era nici o lumina in oras. Imagineaza cum trec eu prin Gheorghe Doja (strada care face legatura intre biserica din Balcescu si piata Maria), la 4 jumate noapte, in bezna si sunt singurul care face vreun zgomot pe strada. Si nu uita nici de bagaje. A fost creepy. Sunt eu destul de mare (la varsta si nu numai), dar tot nu imi era comfortabila situatia. Mai rau, din cauza ca am plecat mai tarziu, a trebuit sa iau pe niste scurtaturi, gen podul ala pietonal intre podul de la gara si cel din Maria, zona care chiar nu este ospitaliera la ora aia.
In final am ajuns la tren in timp si fara aventuri periculoase, dar mi se pare foarte aiurea sa am orasul scufundat in bezna.

Posted: Noiembrie 1, 2009 in Uncategorized

Saptamana asta m-am decis ca am sa scriu un post despre benzi desenate, dar cum n-am reactionat in momentul inspiratiei, trebuie sa astept ca aceasta sa-si revine.
As fi scris si despre haloweenul de anul asta, dar nici aia nu prea imi iasa satisfacator acuma. Asa ca am sa postez ceva ce am auzit azi la petrecerea de haloween. Este un cantec (in cazul de fata textul) pe care nu l-am mai auzit de secole, dar care m-a lovit acum in cap ca un baros, cat de personal poate sa fie (a se citit: ma pot identifica cu acest cantec). Daca textul nu vi se pare tocmai de inteles sau coerent, sa stiti ca acum l-am tradus, ca nu e nici in romana nici in engleza.
So….:

Gata cu munca, ai iesit din fabrica,
De la o vodca esti puternic si curajos,
Un tip beat se ia de mana ta,
Fara sa stii de ce in tragi un sut.

Fiindca rabdarea ti s-a dus deja,
Desi sarutul e gratis, gratis e si dansul,
Acu 100 de ani aia a fost bun in Paris,
De asta a dat comuna streang.

8 ore de munca, 8 ore de odihna, 8 ore de distractie,
8 ore de munca, 8 ore de odihna, 8 ore de distractie.

In birt, acolo e viata mare,
Mintile se astompesc, se ascut cutitele,
Aerul e dens de la mirosul berii iefitine,
Te-ai saturat deja de lumea asta fututa.

8 ore de munca, 8 ore de odihna, 8 ore de distractie,
8 ore de munca, 8 ore de odihna, 8 ore de distractie.

Te uiti si tu ce se decurge aici,
Ce curge inauntru, curge imediat si afara,
De la berea deschisa la culoare ti-e acru gura,
Nu iti promite nimeni, te asteapta o viata mai buna.

8 ore de munca……..