Arhivă pentru Decembrie, 2009

Posted: Decembrie 31, 2009 in Uncategorized

Azi am primit o veste buna. Contractul meu cu vodafone se termina prin iulie 2010. Adica mai 7 luni si scap de o ancora. Ziceti ce vreti, dar e o chestie sa scapi de o hartie.

Si acum ca mai am vreo 4 ore si din anul asta, bag si eu o traditionala lista de chestii de facut in 2010 (sa am un benchmark pentru dupa revelul de 2011):

– facem miscare ca….trebe
– am sa creez design-ul ala de tatuaj care o sa-mi ajunga si pe piele
– invat sa cant la chitara (finally)
– scap macar de un card
– ma duc la concert metallica din Budapest
– incerc sa-mi folosesc mai eficient resursele mele
– and keep on dreaming, because it is important

Si acum, cu aceste ganduri am sa sterg de aici um Silvester zu feiern.

Posted: Decembrie 29, 2009 in Uncategorized

iar n-am chef sa scriu…..




Y-mas overdose

Posted: Decembrie 26, 2009 in Uncategorized

Ii zic Y-mas de aici incolo. Nu de alta, dar m-am cam saturat de x-mas. Y-mas sa zicem ca ar fi un upgrade. Ajunul de anul asta mi-a placut cel mai mult. Companie buna, sarutari, dupa care m-am intors acas (in timi) si am comandat pizza si m-am uitat la un film. Stiu ca foarte multa lume se uita acum in crucis si nu intelge cum de pot face asa ceva in seara de ajun. Ca seara respectiva trebuie sa fie a familiei, a bucuriei si alte cele. Pai, eu m-am bucurat, in felul meu, cat despre valorile traditionale de craciun, impartasit de vasta majoritate, niciodata nu mi-au insemnat mare lucru, eu facand parte dintr-o minoritate (nu vorbesc de cea etnica) care are un sistem de valori total alta.
Ieri, m-am sculat de dimineata devreme, m-am imbracat si m-am suit in masina lui taica-miu sa ma duc acas. Higlight-ul zilei a fost pranzul de craciun in familie. Parerea mea sincera: carnea de curcan pute. In rest, somn, repaus, si mai multa mancare. In solzii mei, in Ianuarie e obligatoriu sa fac miscare. Am descoperit un serial nou (pt mine) care e fain, cel putin acum la inceput, Sons of anarchy. Oras mic, bikers, ‘nuff said. Aaaa…si ascult green day.

2009 in filme

Posted: Decembrie 19, 2009 in Uncategorized

2009 e pe duca. Bilantul personal mai are de asteptat, vi-l comunic luna viitoare. In schimb, acum voi face un review la filmele din anul asta. Din pacate, o sa fie cateva titluri care mi-au scapat, dar e o chestie doar temporara.
So, hai sa vedem:

  • Angels & Demons – din nou carte de Dan Brown, din nou Tom Hanks pe post de Indiana Jones de biblioteca. Inca cateva nume mari, poveste slaba, dar lunga. Concluzia: sfintii morti erau cei mai mari pacatosi in viata.
  • The boat that rocked – piratii undelor de radio (care se afla chiar pe un vapor) vs. birocratii britanici prin anii 60. Un film superb, de nisa, despre oameni, rebeliune si muzica, intr-o epoca cand acestea inca mai aveau suflet.
  • the code – morgan freeman, antonio banderas, fara sare, fara piper.
  • District 9 – SF sud-african! Au sosit extraterestri pe pamant. Arata ca si gandacii ambulati de 2m. Nimic nou pana aici. Dar in loc sa ne cucereaasca, ajung sa traiasca intr-un ghetou pe lanha Johannesburg. Si sunt administrati de o firma de armament. Filmul incepe cu un aer de documentar care se transforma dupa aia in ceva aparte. Film original, ca o gura de aer curat, de recomandat si pentru cei care nu se uita deobicei la SF. Bijuterie.
  • Easy virtue – din nou Anglia. Una bucata familie high class, dar cu probleme financiare, personale si existentiale. Intra in scena fiul risipitor si noua lui achizitie, o sotie americana pur sange. Si ca deobicei, femeile devin teritoriale, defensive, ofensive si cum mai vreti. Jessica Biel chiar face toti banii in filmul asta. Go see it.
  • Fast&furios – masini, fete, viteza, adrenalina. Cum zice si sloganul filmului, model nou, piese originale. Adica poveste noua, actorii vechi. Filmul merita vazut cu prietenii intr-o sala de cinema dotata cu toata cele. Si cam atat.
  • The final destination – cica 3D. Un film facut de dragul de a fi facut si de dragul baniilor incasati in urma celor carora chiar le plac asemenea non-sensuri. Momente memorabile: un sarpe sasaie si fata ta in 3D (kinda scary) si o pereche de sani tot in 3D pt 2-3 secunde. Restu doar umplutura.
  • The hangover – fara indoiala cea mai tare comedie a verii.Premisa simpla si fezabila: o betie crunta rau in vegas. Si incercarea disperata de a salva situatia creata. Nimic nu e fortat prea tare, monologul ala de toast „my wolfpack” si scena cu tigrul in baie sunt priceless. Am ramas cu o singura intrebare: de unde au facut rost de gaina aia care e prin scena cand se trezesc?
  • Harry Potter and the half blood prince – partea buna a francizei HP e ca o sa aiba un sfarsit. Dupa ce epuizeaza cartile, gata. Sper. Dar imi place atmosfera aia grandioasa din film. Totul e mare, epic. Ok, si Hermoine arata bine.
  • He’s just not that into you – comedie romantica, cu mai multe linii narative, care are fiecare deznodamant posibil intr-un astfel de film de hollywood. Nu-i tocmai memorabil, dar e usor de digerat.
  • Ice age: dawn of the dinosaurs – 3D, mai multe caractere, epilare, femme-veverite fatale, ghinde abandonate, accent britanic. Good movie for a date.
  • The international – conspiratie vs interpol. Cred ca e unul dintre acele filme la care incep filmarile inainte ca scenariul sa fie finalizat si se termina la fel.
  • Killshot – mickey rourke ca si indian (pocahontas, nu ghandi) , asasin si in dizgratie. Nothing new, nothing special.
  • Knowing – cu cateva exceptii, daca il mai vedeti pe nick cage pe afisul filmului in rol principal, sa nu va uitati la ea.
  • The proposal – alt entry in categoria usor de digerat. Sandra Bullock nu prea mai pare sa iasa din rolul ei caracteristic.
  • Push – oameni cu abilitati supraomenesti, grupuri de interese, undeva intr-o metropola asiatica. Interesant.
  • Star Trek – conceptul si personajele din anii 60 readusi la actualitate intr-un prequel de zile mari. Chiar e bun si placut, in schimb, reuseste sa stearga cu buretele tot universul star trek creat in alte 9 filme facute in prealabil si cele 4 seriale star trek difuzate pana acum.
  • Taken – Liam Neeson, ex CIA prin Paris, cautandu-si fiica rapita. Ceea ce e interesant la filmul asta ca primavara puteai sa cumperi DVD-ul in Diverta. Dupa care a fost lansat in state si a stat vreo 3 saptamani pe locul 1 in box office.
  • The taking of Pelham 123 – remake facut de tony scott, cu denzel washington si john travolta. Si totusi, dezamagitor, foarte dezamagitor.
  • Terminator: salvation – vestea buna e ca nu mai trebuie sa prevenim nimica, compu ne-a impins deja pe gat pasula nucleara. Veste proasta e ca mai face niste chestii cu oameni care nu era in profetiile de pana acum. Si John Connor e cam habarnist ce trebuie sa faca. A, nici nu este personajul principal.
  • Transformers: Revenge of the fallen – l-am vazut in cinema. Imi vreau banii inapoi.
  • The ugly truth – Katherine Heigl si Gerald Butler. Fiecara arata bine, fiecare sacaie pe celalalt. Nimic pretentios.
  • Underworld: rise of the lycans – partea a 3-a unui concept care a pornit mai mult decat promitator. Si, ca si in cazul lui Saw, de la un inceput promitator, ajungem la continuari din ce in ce mai slabe. Exceptand cazul de fata, ca e prequel si nu sequel.
  • The uninvited – psiho-drama. Doar pt fanii genului.
  • Watchmen – ii acord titlul de filmul anului. Ecranizarea perfecta a seriei de benzi desenate cu acelasi nume creat de Alan Moore (singurul titlu de benzi desenate care a ajuns pe lista de cele mai bune 100 nuvele scrise vreodata a revistei Time) mi-a depasit orice asteptare si mi-a spuberat orice frica si dubiu in privinta ecranizari. Deafara de o singura schimbare, respecta perfect povestea originala, soundtrackul este de exceptie, o colectie de piese bijuterii din epoca respective, imaginile sunt superbe, efectele speciale fara cusuri, actori mai mult necunoscuti dar care fac o prestatie de nota 11. Filmul anului.
  • X-men orgins: Wolverine – universul marvel se muta pe ecranul de cinema. Daca iti plac benzile desenate, iti place si asta.

Mai ramane de vazut urmatoarele: The vampire’s assistant, Up in the air, Spread, Sherlock Holmes, Publick enemies, Moon, The men who stare at goats, Inglorious basterds, Fanboys, An education, Crazy heart,The boondock saints 2: all saints day, avatar, Antichrist.

Nu ma voi uita nici mort la noul Twilight.

Cat despre anul care urmeaza, arata promitator. Vine Iron-man 2 😀

Posted: Decembrie 13, 2009 in Uncategorized

Pentru cei cativa cititori ai mei (conform oamenilor de la google, existati), urmatoarea postare este o replica la mai multe postari a anumitei persoane. So, asta ar trebui sa explice prezenta textului aici si limba in care este scrisa textul.

Amenyiben felreertettem a dolgokat, elnezest kerek, de naaaaaaagyon nem hiszem hogy ez a helyzett, annyi volt a tank diszkret apropo. Elso sorban, nem fogadom el azt a dumat hogy nem tudom mi az elet olyan valakitol aki meg nem all meg a sajat laban. Kosz szepen, de egesz addig mig anyuci apuci fedele alatt vagy es ugy elsz es dolgozol ahogy ok diktalnak, nem vagy versenykepes velem szemben. Egyaltalan.
Kidolgoztam egy szoveget hogy valaszoljak minden egyes vizes lepedore ami ram let huzva az utobbi 4-5 blogodban, de a vegen ugy dontottem hogy jobb ha nem publikalom. Meg a vegen ongyilkos lennel vagy mi. Adtal eleg alapanyagot hogy kidolgozzam a kello merget, mint egy patikus. De azert megjegyzek par dolgot:
– mivel vagy te jobb nalamnal hogy meg kene csokolnom a labnyomodat a homokban? Mert vegigmentem az egesz listadon amit nekem folrodtall, es egyeltalan nem allsz olyan jol velem szemben. Sot…
– gondoltal arra hogyha valami olyasmit raksz a blogodra ami valakihez szol es hatarido van kotve hozza, mint peldaul datum es ora, akkor jo volna kuldeni egy jelet hogy ” he, hulye, valamit el kene olvassal” ? Egyesek nem bujjak a blogokat nap mint nap.
– egyebkent a valasz az NEM, de ezt mar tudod.

Es haljunk meg mind kinokban? Csak utanad, szivi.

PS: nagyon jol ereztem magam kedd este, itthon, vendegemell, a kihuzott kanapen, ha erted a celzast…

Posted: Decembrie 6, 2009 in Uncategorized

Tare as fi vrut sa scriu aceste randuri atunci cand am sosit acasa, noaptea (a se citi dimineata) asta. Totul ar fi fost servit la cald, fresh. Dar, eram prea rupt in gura de oboseala pentru asa ceva. Asta e.

Cine a trecut deja prin ceva viata stie ca sunt si perioade foarte grele. Stii si tu, cand dupa ce totul iti mergea relativ OK, intrii pe nisipuri miscatoare si o tii din stamba in stamba, nimic nu iti mai iese ca lumea. Iar tu, tu te strofoci si depui din ce in ce mai mult efort sa iesi din aceste nisipuri, rezultatul final fiind ca te scufunzi si mai tare. Ei bine, pe aici sunt si eu pe undeva. Reactia mea normala la treaba asta ar fi fost o autoizolare crunta, in care eu mi-as fi „lins ranile” (tradus din engleza) pana ce lucrurile s-ar fi redresat, ori nu. Dar n-am vrut sa cad in misantropie din nou. Am vrut sa sparg gheata si sa vad ce se intampla. Asa ca am inceput sa refauresc legaturile cu originile mele. Sunt un ungur pur sange, dar niciodata nu am pus accent pe treaba asta, niciodata nu prea m-am implicat in treburile comunitatii mele. Asta fiindca in Lugoj, aceasta comunitate era reprezentat niste persoane ori din regnul fosila, ori din ala uns cu toate alifiile, oricum mai toti ipocriti si monstrii sacrii, iar tineretul era mai mult inexistent, si ala care mai era, era destul de neglijat. Dar, din cate am observat aici in timi, lucrurile stau altfel, si macar tineretul care e se tine unit, cat de cat. Si, sa zica cine ce vrea, dar acum imi cade foarte bine sa pot conversa cu oameni noi de aceasi varsta si din acelasi context ca si mine. Si uite, asa am ajuns sa inpachetez cadouri de mos nicolae pt copiii de gradinita. Si eu care urasc sarbatorile. Dar, odata in viata merge si asta.

Si datorita faptului ca eram un „copil” asa cuminte, noaptea asta mosul mi-a adus un cadou foarte frumos. Vreo 2 ore de fericire. 2 ore in care nu a contat nimic deafara de un impuls, o simtire. Nici muzica, nici lumea din jur, nimic. Dar, cum tot ce-i bun are si un sfarsit, a venit dimineata, a disparut muzica, iar pe drumul spre casa a intrat in functiune creierul, iar cicatricele din trecut au iesit pe suprafata. Si, desi toate astea suna specific mie, totusi nu la mine era cazul. Cine seamana se aduna zice lumea, si au cam dreptate. Acuma asta mi-a iesit prea bine. Ce o sa fie de aici incolo mai vedem. Oricum, am simtit din nou ca mai sunt si clipe frumoase, care fac sa merite sa indur toate cele de zi cu zi.