Arhivă pentru Februarie, 2010

Inglourious basterds

Posted: Februarie 25, 2010 in Uncategorized
Etichete:

In sfarsit m-am pus si eu sa ma uit la acest must see a anului 2009. Sa ne intelegem, nu sunt un fan Tarantino. Il prefer sa-l vad in fata camerelor de filmat decat in spatele lor. Nu stiu, filmele lui sunt ciudate, are o afinitate pentru stilul anilor 70, whatever….. nu-i pe gustul meu. Dar, in fine…. a avut mare TAM-TAM filmul, e nominalizat la Oscar….m-am pus sa ma uit.

Filmul se desfasoara pe 2 linii narative care, as usuall, se unesc spre sfarsit. Pe o parte avem o fatuca din neamul lui David, care scapa de sub scandurile unui podele in timp ce restul familiei digera o portie sanatoasa de plumb servita de soldati nazisti aflati sub comanda colonelului Hans Landa. 3 ani mai tarziu aceaasi fata e proprietar de cinema in Paris si e curtata de un erou de razboi nazist, nu pusti care a reusit sa dea aproape 200 de headshoturi in 2 zile. Si de aici se complica viata ei. Pe cealalta parte, il avem pe locotenentul Aldo Raine, un american cu accent de sudist cu descendenta apache. Ciudata combinatie dar functioneaza. El si gasca lui vesela de soldati evrei sunt parasutati in spatele liniilor inamice cu singurul scop de a demoraliza pe nemti. Deobicei prin separarea lor de scalp. Asta pana ce trebuie sa se intalneasca cu un spion britanic si cu actrita germana pentru a organiza un atentat…

Sincer vorbind, cand am vazut trailerul am zis, gata, asta va al mai sangeros film din ultimii 10 ani. Adica avem nazisti, tarantino, scalpare, un ton fooooarte bad-ass transmis prin trailer. Chiar ma asteptam ca 60% din film sa fie un shoot-out. Un Kill Bill a la WW2. Dar na fost sa fie. A fost pe departe cel mai ciudat film de razboi ce am vazut.  Totusi, trebuie sa recunosc ca filmul are si niste merite serioase, si anume:

  • a supus pe americani la cea mai mare expunere de limba straina continua (si de alta origine decat latina) din viata lor. Si asta fara sa tinem cont la cata subtitrare a trebuit sa citeasca.
  • colonelul Hans Landa e un caracter negativ delicios, merita sa vezi filmul numai de dragul lui. Nominalizarea la Oscar l-a primit deja, sper sa ia si premiul.
  • SPOILER!!! – un film prost il omoara pe Hitler (sic! tom cruise) si pe Goering, si pe restul bastanilor din grupul vesel de nazisti.
  • mai toti mor pana la sfarsit, si mai nimeni nu ramane nemarcat, well, aproape nimeni.
Anunțuri

Children of men

Posted: Februarie 15, 2010 in Uncategorized
Etichete:

Si primul film luat in colimator este Children of men, in regia lui Alfonso Cuarón.

Povestea se desfasoara intr-un viitor relativ apropiat, unde omenirea este martor la propria extinsie.  Dintr-un motiv anume, femeile au devenit toate infertile iar copiii…well, ei nu mai exista. Ca imaginea distopica sa fie competa, filmul incepe cu anuntul ca cel mai tanar om de pe planeta a fost omorat de catre un fan mai dus cu pluta. Lumea se destrama in bucatele, grupari de gherila lupta cu fortele de ordine, iar oamenii cad in apatie. Eroul nostru, Theo, este contactat de fosta lui nevasta ca sa-i faca rost de niste documente de transport, dar, prin asociere, ajunge sa fie vanat de acelasi grupari ca si fosta lui nevasta, si in final ajunge sa preia misiunea ei, odata ce isi da seama ce mize sunt in joc.

Desi povestea are o aroma de SF, sa nu va induca in eroare. Este o drama in cel mai pur sens a cuvantului. Cu toate ca actiunea este si ea prezenta in film, va trebui sa acordati toata atentia vizionarii, caci filmul asta nu se digera usor. Totodata, in filmul asta e scena cu cea mai mare putere de impact emotinal pe care l-am vazut vreodata. Pur si simplu iti rupe inima.

Criticu’ de muvi

Posted: Februarie 15, 2010 in Uncategorized

Deci, de aici in colo, daca vedeti un post cu tag-ul „criticu’ de muvi”, sa stiti ca e vorba despre evaluarea unui film. In principiu am sa vorbesc despre filme care merita atentia, cel putin din punctul meu de vedere.

Si ca sa citez un carater faimos de pe celuloid:

„And… here… we… go!”

Posted: Februarie 14, 2010 in Uncategorized

De ceva vreme tot incerc sa scriu un blog profund si…..well, nu-mi iese. Am avut niste idei si compuneri in cap cat timp ma plimp prin oras, dar cand ajung la tastatura, pai, tabula rasa. Asa ca revin la vechea mea metoda si anume: bulletpoints.
Deci, incepem:
– Am avut vinerea liber. Si era al dracului de fain. Ahh…am hoinarit din nou pe strazi, in timpul zilei(!), ba chiarm in timpul saptamanii (!!!!). Ce vremuri faine erau acelea cand faceam asta zilnic.
– Sambata am fost a control oftalmologic. Da, e oficial, imi schimb look-ul facial. Cica, nu ar fi un musai dar, tot in acelasi timp, mi s-a explicat ca efortul depus pentru corectarea deficientei (oricat de mica ar fi) solicita in exces organismul, lucru ce duce la oboseala si la depresie. Adica cam 80% informatia despre lumea inconjuratoare e procesat prin ochi. Deci, daca receptia e putin bruiata, nu primesti tocmai informatia corecta, nu? Logica poate fi contestata, dar cand am avut lentilele pe ochi…pai na, stiti si voi cum e sa va uitati printr-un geam care tocmai a scapat de jegul adunat timp de 6 luni.
– Tot din datorita controlului eram destul de nefolositor in jurul chestiilor cu scris marunt. Iar vasta majoritatea lumii era indisponibil sau in afara orasului. Am ajuns in complex si am jucat remy pana la 3 noaptea. Companie buna, activitate fun. Cu toate ca…
– Azi am vazut filmul Up in the air. Pe langa faptul ca e nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film si ca Vera Farmiga are un rol ff important, tema filmului imi e foarte relevanta. Na, ma rog, trebuie sa-l vedeti sa ma intelegeti. E legat de cariera, viata, still de viata, alegeri, oameni. Si de schimbari.

Ar mai fi inca vreo 2-3 idei, dar deocamdata le las sa se mai dezvolte, ca se incadreaza in cadrul subiectelor serioase.

citat

Posted: Februarie 11, 2010 in Uncategorized

„…if there is a God, it has to be a man.

No woman could or would ever fuck things up like this.”

George Carlin

Horoscop

Posted: Februarie 7, 2010 in Uncategorized

Azi intr-un din intamplare pe un site din asta cu si despre timi. Cum ma uit prin pagini, imi cad ochii asupra linkul horoscopului. Precum n-am mai citit-o pe acesta de ceva vreme, am intrat pe ea, din curiozitate, sa „imi vad viitorul”.

Cica:
„Poate ca ar trebui sa-ti treci in revista viata ta de pina acum. Esti multumit(a) sau simti ca ceva nu merge cum trebuie? Niciodata nu este prea tirziu pentru a schimba ceva.
Atentie la splina. Multa lume o ignora si rau face. Organismul este ca un puzzle, fiecare piesa conteaza.
Ai nevoie de o relatie apropiata care sa-ti ofere stabilitate, dar nu-ti ignora dorinta de independenta. Trebuie sa-ti gasesti singura(a) linia de echilibru.
Norocul te va insoti, fii pregatit(a) sa iei rapid hotaririle care se vor impune.
Poate ca ar trebui sa te gindesti mai mult la cariera ta. Mentine controlul si incearca sa afli cit mai multe.”

Nu e tocmai o previziune propriu zisa, dar mie imi convine. Macar mi-a descris situatia destul de corect, desi inca nu am nimic cu splina, din cate stiu…

Posted: Februarie 6, 2010 in Uncategorized

In sfarsit am reusit sa prind si finalul unui film, nu nu mai inceputul sau mijlocul. E vorba despre „marele Lebowski”. Desi niciodata nu mi-au placut filmele fratiilor Cohen, filmul asta intotdeauna imi era pe plac dinn cauza eroului principal, adica Lebowski asta. Sau mai bine zis, the dude. Omul traia simplu, pentru el. Si ii era bine. Rolul e portretizat excelent de catre Jeff Bridges, care, face cum face, dar tot timpul are niste personaje de tinut minte. In cazul de fata, iubesc cum personajul asta nu are nici o urma de fir de papusar legat de brate/picioare, cum nu are nici o ancora care sa-l tina locului. Exceptand pe sine insusi. Totodata, acest film m-a invatat rostul covorului in camera, pe langa cele evidente si practice. ” That rug really tied the room together.” Ma rog, covorul e un motiv principal in film, dar totusi ideea ramana la fel de valabila. Cel putin in camera mea.. Ca eu initial am zis ca nu il pastrez. Covorul ce am, adica.
Si, ca sa aveti si voi idee despre ce anume tot vorbesc aici:
” Way out west there was this fella… fella I wanna tell ya about. Fella by the name of Jeff Lebowski. At least that was the handle his loving parents gave him, but he never had much use for it himself. Mr. Lebowski, he called himself „The Dude”. Now, „Dude” – that’s a name no one would self-apply where I come from. But then there was a lot about the Dude that didn’t make a whole lot of sense. And a lot about where he lived, likewise. But then again, maybe that’s why I found the place so darned interestin’. They call Los Angeles the „City Of Angels.” I didn’t find it to be that, exactly. But I’ll allow there are some nice folks there. ‘Course I can’t say I’ve seen London, and I ain’t never been to France. And I ain’t never seen no queen in her damned undies, so the feller says. But I’ll tell you what – after seeing Los Angeles, and this here story I’m about to unfold, well, I guess I seen somethin’ every bit as stupefyin’ as you’d see in any of them other places. And in English, too. So I can die with a smile on my face, without feelin’ like the good Lord gypped me. Now this here story I’m about to unfold took place back in the early ’90s – just about the time of our conflict with Sad’m and the I-raqis. I only mention it because sometimes there’s a man… I won’t say a hero, ‘cause, what’s a hero? But sometimes, there’s a man. And I’m talkin’ about the Dude here. Sometimes, there’s a man, well, he’s the man for his time and place. He fits right in there. And that’s the Dude, in Los Angeles. And even if he’s a lazy man – and the Dude was most certainly that. Quite possibly the laziest in Los Angeles County, which would place him high in the runnin’ for laziest worldwide. But sometimes there’s a man, sometimes, there’s a man. Aw. I lost my train of thought here. But… aw, hell. I’ve done introduced him enough.”