Arhivă pentru August, 2010

the bucket list

Posted: August 30, 2010 in Uncategorized

….e un film excelent, dar nu despre asta e vorba. Nu direct, cel putin. E vorba despre conceptul in sine. O lista de chestii de facut inainte sa mori. Chestii simple, chestii complexe, nu conteaza. Conteaza sa le treci pe lista, si in mod ideal, sa le si bifezi. Modelul standard are 100 de intrari dar asta e o prostie arbitrara.

Acuma, s-ar putea sa zica cineva ca e o chestie usoara, dar nu e. Adica din prima nu prea treci de vreo 20 de intrari. Am auzit totusi de un polonez care a reusit sa intocmeasca o lista de 100 peste noapte. Ce-i drept, omul a trisat. A intocmit o lista cu 100 de femei cu care s-ar fi culcat. A doua zi a aflat ca cele 100 de puncte….nu fac decat una.

Well, am inceput si eu lista, am ajuns la punctul 9, dar e un proces on-going. O conduc pe telu destept (sunt foarte mandru de gadgetul meu), numai bun pentru chestii de genu, dat fiind faptul ca mereu imi e la indemana. So, lets scratch the bucket….before we lick it.

limitari

Posted: August 29, 2010 in Uncategorized

Am fost ieri seara in parcul Rozelor cu cativa prieteni. Ei s-au dus sa vada un spectacol de balet, iar cum eu nu am avut nimic mai bun de facut, m-am dus si eu. Well…. ma consider o persoana relativ educata, dar trebuie sa recunosc, n-am inteles nimica din tot spectacolul respectiv. Ok, chiar si asa stiam sa judec faptul ca performanta companiei pe scena era proasta. Adica erau desincronizati, se vedea faptul ca nu au exersat suficient de mult piesa. Dar totusi….. n-am inteles nimica. Cine ce vrea sa fie, ce face si de ce. Tot ce am vazut era o adunatura de oameni pe o scena care faceau miscari rafinate in solo dar aiurea in ansamblu (desincronizarea intre ei).

So, am ajuns la una din limitarile mele de intelegere. Asta si femeile…..

ganduri in tren

Posted: August 26, 2010 in Uncategorized

Stau acum in tren, in drum spre timi si ma plictisesc de mor. Normal ca nu am nimic de citit la mine, iar compania de imprejur e parca deprins din audienta tinta de la trinitas tv. Si nu am handsfree-ul la mine. Mare greseala.  Me bored…. 😦

screw it, lets do it!

Posted: August 26, 2010 in Uncategorized

cam asta imi e abordarea in ultima vreme. Daca mi se pune pata, nu conteaza cum si pentru cat, dar ajung sa-l fac. Asa am ajuns la Sziget. Asa mi-am cumparat telefon nou (de pe care scriu postul asta). Ma rog, intotdeauna am avut o doza de inconstienta in mine, dar na,  macar ma simt bine….. cat de cat. Restul….. la vremea lor.

SZIGET 2010

Posted: August 16, 2010 in Uncategorized

ahhhhh….am ajuns inapoi din Ungaria. Cu toate ca mai tot concediul era de cacat, ultimele 2 zile au rascumparat mai tot.

Cu toate ca de vreo 3 ani tot mi-am propus ca ajung acolo, chiar nu-mi venea sa cred cand am ajuns la pod. Stateam acolo, cu baderola pe incheiatura si ma minunam. Dupa care am trecut in tara minunilor. Zic asta fiindca era o boemie continua ce am vazut acolo. Numai cash sa ai. Mancare, bautura, orice. 2000 de forinti pt un telefon cu ceva minute incluse, oferta speciala de la vodafone pt cei de la sziget. Adica cam 30 de RON pentru un telefon. Nu tocmai ultimul racnet, dar totusi. Dushuri sponsorizate de Axe, Corturi de pastrat valori, bagaje, oficiu postal, schimburi valutare, bar la 50 de matri inaltime, scena dupa scena, muzica de toate pentru toti.

In final, ajungem si noi la scena principala pentru cele 2 evenimente principale. Ne bagam si noi cumva in multime sa ajungem cat mai aproape de scena pentru concertul Kasabian. Baietii au venit cu toate piesele de baza si au facut senzatie. In timpul pauzei de dintre trupe am crezut ca lumea se va mai duce la standuri pentru apa, sucuri, bere si o sa ajungem  mai aproape de scena. Gresit. In loc ca lumea sa plece, s-a creat un val-vartez uman. Desi stateam deja mai ceva ca si in personalul de Caransebes la inceputul anului univeristar (cunoscatorii stiu despre ce vorbesc), noi ne macinam ca lumea, adica rau de tot. DAR, am ajuns foooooaaarte aproape de scena, adica la vreo 2 metri de cordoanele, adica la vreo 6 metri fata de scena. Si tata, baietii de la MUSE stiu meserie. Un lucru ca au piese de piese, fiecare bijuterie in felul lui, dar au si darul showbiz-ului. Adica poate sa performeze pe scena ca nimeni altul. Nu credeam ca ajung sa zic asta, dar cei de la AC/DC au trecut pe locul 2 ca si performeri de show. Acuma, cei drept, pe batranii electrici nu le-am vazut lipit de scena ci la marginea stadionului, dar nu nici nu mi-am scuipat plamanii cantand piesele impreuna cu trupa de pe scena. Iar cantand STARLIGHT live cu MUSE este punctul culminant al anului.

Am ajuns inapoi in pensiune cu toate extremitatile in plina durere de la oboseala, iar a doua zi, dupa somn, tot nu mi-a fost mai bine. Noroc ca, programul pentru luni consta din balaceala la aquaparcul din Szeged. Asa ca, dupa vreo 6 ore petrecuta in hidromasaj, mi-am revenit.

Si la anul, tot la Sziget am sa ma duc, dar pentru toata saptamana 😀

PS: Imi cer scuze pentru calitatea fisierului video, dar nu aveam la dispozitie decat mobilul, care, din pacate, a fost cam depasit de situatie.

concediul

Posted: August 14, 2010 in Uncategorized

Mai am 2 zile din ea. Si dupa n planuri facute, abandonate si episoade passiv-agresive am ajuns la sfatul unui coleg mai intelept de ale vietii. Mai precis, 2 zile petrecute undeva departe de casa. Desi m-am gandit ca acest weekend sa fie una de ieseala prin oras, am fost reamintit de o oferta mai veche care mi se potriveste ca si o manusa. Asa ca, peste vreo 12 ore am sa fiu in Budapest, pentru concertul Kasabian si Muse, urmata de ziua de luni petrecuta prin Szeged. Financiar vorbind….e un proiect destul de riscant, dar fuck it. Macar pot sa zic ca am facut ceva anul asta.

star trek

Posted: August 11, 2010 in Uncategorized

Acum 20 de ani, cand eu eram mic copil, in casa nu era decat un televizor alb-negru la care prindeai vreo 3 canale, un pick-up sovietic, un radio la fel de sovietic si un nr adecvat de becuri. Asta in materie de tehnologie. Telefon nu avea decat bunicul, cat despre calculator si internet, nici macar nu stiam ca exista.

Flashforward pana in ziua de azi. Ma pot uita la peste 100 de posturi pe un LCD de 80 de cm si daca nu-mi convine bag un film din colectie si o savurez cu sunetul 5.1. Muzica iau de pe net, in aditie la cele aproape 10000 de piese deja existente pe hard. Iar daca trebuie sa ma deplasez cu ei, e ok, incap intr-un buzunar. Pe drum mai vorbesc cu cineva pe tel, ca de aia am mobil, fac o poza la o fatuca, iar dupa ce m-am bagat in taxi, ma uit la un clip de pe net tot pe telefonul mobil.

Ma rog, textul de mai sus e o constatare maidegraba decat o relatare. O constatare ca in 20 de ani am ajuns din epoca de piatra in star trek. Si chiar daca nu ne depalasam prin spatiu ci viteze warp, nu teleportam si nu cunoastem alieni (ok, asta-i discutabil, mai ales daca esti in gara Nord), totusi avem niste gadgeturi mai tari decat echipajul lui Picard, de Kirk (cel original) sa nici sa nu mai pomenim.