Arhivă pentru Ianuarie, 2011

Afara e frig. Eu sunt in pat. Sub plapuma. Nu, nu sunt bolnav. Cel putin nu de o maladie de sezon care sa necesite statul in pat. Pur si simplu stau si contemplez. Subiectul? Mai multe. In primul rand ca de ceva vreme nu imi mai vine sa vorbesc cu nimeni pe mess. Ciudata treaba. Ma holbez la lista aia de oameni on-line si nu vad pe nimeni cu care as vorbi. Daca cumva vad pe cineva cu care as vorbi, nu stiu despre ce sa vorbesc. Un „salut, ce faci?” ar fi urmat de un „bine, mersi” si de o pauza lunga si cam definitiva. So thats that.

Subiectul doi, Egipt. Toata lumea se uita si se minuneaza cum o tara intreaga a disparut de pe net. Pe langa revolte si guverne autoritare tirane si alte cele, cu care e deja obisnuit lumea, chestia asta face ca acest eveniment, care in mod normal ar asigura hrana cnn-ului timp de 2 saptamani, sa faca istorie.  Pentru lumea civilizata, era de neconceput ca o tara sa dispara de pe net. Si uite ca unul dintre primele tari care a pornit trendul civilizatiei, si-a intors spatele la acesta, asa peste noapte. Ce ma distreaza pe mine e ca stirea asta ce acum zguduie lumea, acum zece ani nu ar fi ajuns nici macar pe pagina 18 intr-un cotidian respectabil.

Subiectul trei. Copiii. Si nu in genral, ci ai mei.  Cateodata ma loveste acest subiect. Ce as face, ce le-as zice, daca as avea rabdarea necesara, etc. Ca ar trebuii sa faca un sport si sa invete un instrument muzical. Si in clipele respective mi se pare o idee splendida toata afecerea. Apoi revin cu picioarele pe pamant si observ ca: nu am mijloacele sa suport o familie, nu cred ca am inca maturitatea sa ma bag in asa ceva, si cel mai important lucru, inca nu s-a nazarit femeia aia cu care pot imagina acest proiect (ok, era una totusi, dar era cu ani in urma, eu eram un tampit si ea e la sute de kilometrii departe acuma).

Subiectul patru. Serialul Shameless, varianta americana. Zic asta, ca exista si cea britanica, fiind si cel original, dar la care inca nu m-am uitat. Despre ce e serialul? O familie in care el e un betiv notoriu, ea nu exista ca a plecat cu anii in urma, rolul ei fiind preluat de fata cea mai mare dintre copiii, 6 la numar. Si asa, cum se descurca, cu furat, imprumut, adunatul fortelor cu vecinii, si alte cele. O poveste despre supravietuire intr-o existenta mizera, in care fiecare dollar conteaza. Si mie mi se pare fermecatoare. Pentru ca acolo fiecare bucurie mica conteaza. Si fiindca pot sa simpatizez. Stiu cum era tunci cand taica-miu venea acasa si avea bonurile de masa, si primeam si eu o sticla de american cola de 1,5L, odata pe luna. Si eu eram fericit. Acuma cumpar din banii proprii sticla de pepsi sau coca-cola, la 2,5L, zilnic, si nu simt nimic. Dar futui, chiar si asa, saraci chiori, asta din state tot au la dispozitie un casoi cu etaj si vreo 6 camere. SLF.

Subiectul cinci. Bass-ul la miez de noapte. Il urasc impreuna cu idiotul care ii da de mancat. Nu ma deranjeaza ca la 1 noaptea vrei sa asculti muzica tare si ca peretii sunt asa de subtiri incat aud si soapta corului din background la 8 metrii distanta si 3 pereti filtru. Dar sa-mi bag pula, mai lasa bass-ul mai moale. Well, oricum planuiam sa nu reinnoiesc contractul de chirie, desi speram ca visteria sa fie mai plinuta pana acuma. Si din cate aud acum din acelasi directie dar in absenta boxelor, s-ar putea ca programul sa se avanseze. Totusi, nu pot sa zic ca ma surprind cele auzite….

Subiectul sase. Tocmai mi-a intrat in cap. Tre sa vorbesc cu astia de ai mei, sa ne organizam, ca peste vreo 2-3 luni sa facem o mica escapada in Budapest. Dar nu pentru concediu, ci mai mult in scopul de recunoastere teren. Gen chirii, job-uri, etc. Oricum ma tot bat stramosii cu fel de fel de idei, de ce sa nu exploram cateva?

Subiectul sapte. Filmul RED. Comedie. Actiune. Bazat pe benzi desenate. Un film ce nu trebuie luat in serios. Un film ce nu se ia in serios. In care actorii s-au distrat, si se vede. Bruce Willis nu numai ca e greu de ucis, dar e greu si de pensionat. John Malkovitch face toti banii, iar scena aia in care alearga urland dupa niste agenti cu o vesta de dinamita si un ceas mare de plastic pt copii pe post de detoantor, e de a dreptul ilar, cu toate ca, poate fi la fel de fucking scary. Iar concluzia filmului? Moldova sucks!

On a related topic (sau nu), ma re-autoeduc in materie de photoshop, imi plac plimbarile lungi, noptile cu luna plina, stiu ca nu ati inteles mare lucru din cele de mai sus, daar….. nici nu era asta intentia.

bulletpoints #n

Posted: Ianuarie 23, 2011 in Uncategorized

Well, a trecut ceva vreme. Cum, ca de obicei la postarile de genu, iarasi am probleme in crearea unui text cu introducere, continut si concluzie, asa ca urmeaza cele doua puncte si liniutele (care sunt defapt puncte):

  • am terminat puzzle-ul cumparat de craciunul trecut. Are doar 1000 de piese, dar motivul principal pentru care a stat asa de mult neterminat e fiindca 30% din poza e o bucata de cer care are doar nuante si nimic altceva, si pentru ca a trebuit sa iau fiecare piesa in mana pentru fiecare pozitie. Per total, mi-au trebuit vreo 30 de ore sa termin puzzle-ul, distribuiti pe vreo 14 luni.
  • m-am atasat de ochelarii mei. Atat de mult chiar ca in cazul in care il uit acasa, pur si simplu o iau razna. Exact ca si cand nu mai stii daca ai incuiat usa de la apartament sau nu.
  • Apropos de apartament, ma enerveaza la culme ca nici o luna nu ai aceleasi cheltuieli si ca ceva tot timpul e de achitat si e mare cat deficitul unei tari din africa, gen factura pentru incalzire.
  • m-am decis sa dedic mai mult timp pentru proiecte personale. Timpul aparent il am, cantitativ cel putin. Programarea in sine nu e tocmai cea mai tare, dar lucram la capitolul asta. Unele proiecte sunt destul de simple de realizat, altele mai greu, restul…. sa zicem ca sunt viziuni pe termen lung.
  • dintr-o curiozitate, m-am uitat la ultimele episoade din serialul Caprica. Din nou, trebuie sa recunosc ca am judecat gresit un serial. Ori scenaristii s-au pus pe treaba indata ce au aflat ca nu mai au decat vreo 8 episoade de a termina povestea. Una din doua. Per total, e un prequel reusit.
  • am dezvoltat o pasiune pentru filme/seriale scurte. Par mai autentice, sunt mult mai concentrate si nu permit greselile standard a filmelor/serialelor clasice.
  • era sa uit. Am fost la un concert extraordinar vineri seara. Era cat pe ce sa nu ma duc, dar grupul m-a luat in val si inainte sa-mi dau seama, ascultam ceva ultra alternativ, live si spectaculos in daos. Tunderground – spectaculos.
  • mi-ar placea sa fac parte din colonistii de pe luna sau marte. Nu stiu de ce s-au oprit astia din cursa spatiala. Poate apuc ca plodul meu sa fie ceva foarte important astfel incat sa-si aranjeze pentru batranul lui o taverna selenara sau o ferma martiana. Cred ca mi-ar placea aia. Pusca mea, ar fi deja timpul sa ajungem in urma scenariile francizelor ce incep cu cuvantul „Star”.

 

Azi am invatat un termen nou, si anume kleptocratie. Nu sunt sigur daca traducerea mea in romana a termenului este cea corecta (desi mi se pare varainata cea mai logica – varianta engleza fiind kleptocracy), dar nu trebuie sa fii un geniu sa-ti dai seama pe unde vrea sa bata termenul asta. Tara de hoti, mai pe romaneste.

Acuma, inainte sa da-ti vina numai pe cei din guvernare, mergeti frumos la sertarul de birou unde tineti actele, scoateti licenta de windows ce ruleaza pe compul vostru si cititi cu voce tare primul paragraf.

Stati chill, n-am sa va cert.  In fond, sistemul asta e veche cat lumea si cel mai important, functioneaza. Este un sistem realist, fezabil, spre deosebire de cele oficiale, gen democratie, care este unul teoretic, utopic chiar. Si acuma as fi vrut sa jegmanesc pe cretinii de americani din motive evidente, dar m-am razgandit.

Deci traim intr-o hotie. Faptul ciudat (pentru voi) e ca nu ma deranjeaza atat de tare. Adica, legea junglei este tromf in materie de legislatie, iar furatul are un capitol intreg in metodologia de aplicatie juridica. Fie o pasare fura o creanga dintr-un cuib pentru cuibul lui, fie un oficial fura dintr-un fond public pentru fondul lui, e acelasi principiu. E natural. E predictibil. E un fapt a vietii. Ca si rasaritul de soare. Si pe cine deranjeaza faptul ca soarele rasare?

ganduri de sambata noapte #4

Posted: Ianuarie 8, 2011 in Uncategorized

De data asta mi-am lasat mainile sa faca gandirea in locul mintii. E placut sa aflii ca unele chestii inca mai functioneaza. Imaginea in sine e un fel de before and after. Intervalul de timp aproximativ 5 ani. Concluziile…..

 

facebook

Posted: Ianuarie 7, 2011 in Uncategorized

Ce e grozav la facebook? Poti sa gasesti acolo pe orice idiot cu care ai avut de a face la un moment dat in viata.

Ce e nasol la facebook? Orice idiot cu care ai avut de a face in viata la un moment dat te poate gasi acolo.