Arhivă pentru Martie, 2011

Sucker Punch

Posted: Martie 26, 2011 in Uncategorized
Etichete:

****** may contain spoilers*****

Ce se intampla cand pui intr-un mixer filmul Shutter Island, serialul de animatie Samurai Jack si anime-ul Sailor Moon? Primesti una bucata portie de Sucker Punch.

Povestea pe scurt (cu lux de amanunte): dupa moartea mamei lor, 2 surori raman la mila tatalui vitreg care ar face orice pt mostenirea lor. Intr-o incercare de a-si salva sora mai mica de la abuz, sora mare ameninta tata-l vitreg cu pistolul, eveniment ce are ca si deznodamand moartea sorei mici si internarea sorei mari in azilul de „veseli”, unde seful de personal este mituit pentru aranjarea unei lobotomii. In azil, fata isi creaza o lume imaginara, in care s-ar fi fost aruncata intr-un cabare/bordel gen paris anii 1944 si de unde planuieste scaparea alaturi de alte 4 fete, lucru pentru care se aventureaza intr-un al doilea lume de fantezie, un crossover de primul razboi mondial, kill bill, LOTR, steampunk, sci-fi,…defapt, imagineaza orice mediu in care s-ar fi petrecut un film de actiune de mare calibru in ultimii sa zicem 15 ani si o sa ai o idee despre ce vorbesc.

Deci, hai sa luam pe puncte.

PRO:

  • coloana sonora – e superb, ascultata chiar si pe cont propriu, dar este perfect integrat in film, iar daca te afli in sala de cinema (una stas, nu excomunist), nu ai cum sa nu fi tentat ca minim sa nu dai din cap ascultand. Piese originale, coveruri, sampleuri, Bjork….are savoare coloana asta
  • scenele de actiune – nu prea se leaga intre ele, dar arata al dracului de bine. Adica ai  samurai robotici giganti, dragoni care chiar arata fiorosi, orci, soldati germani zombie/steamborg (steam de la aburi – ca sunt actionati de aburi in loc de circuite electrice precum un CYborg), zepelini, bombe pe trenuri de lecitatie magnetice ce merg pe sine tinute in aer de motoare de reactie, elicoptere huey si armuri armate high tech. Pe langa TOATE ASTEA avem si 5 fete care taie, impusca si spanzura tot ce se misca pe plansa si arata ca si visul erotic a unui baietel de clasa a 6-a.
  • finalul surpriza la care chiar nu ma asteptam
  • este un film de actiune in care gloantele sunt cuantificate in kg/secunda si arata a sex, miroase a sex si gusta a sex DAR nu cade in extrema aia de a si arata toate acestea in mod explicit. Adica nu o sa vezi scene in care zboara vreun creier la 5 cm de ochii tai si nici sangele nu o sa curga din fundul ecranului, cat despre sex, nu o sa vezi nici macar un sfarc si nu o sa ai nici gandul ala subinteles gen „da, au inchis usa, clar ca se fut”. Totul pe principiul, look but don’t touch.
  • lumea imaginara 2, cu toate incoherentele ei (adica ai armura armata high tech laolata cu avioane din primul razboi mondial cu orci cu arcuri si sageti), are o atmosfera bestiala. Sincer, sper sa gaseasca producatori si scenaristii un pretext de al readuce pe ecrane lumea aia. E prea faina.

Contra:

  • povestea in sine si implicit dialogul – e subtire, si asta sa ma exprim frumos. Totusi, chiar si asa este de infint de mai multe ori mai buna decat la filmele transformers, orice film a fratiilor Straus, si ale altor block bustere hollywoodiene care se iau mult prea mult in serios si nu valoreaza un sfert din pretul de bilet de cinema
  • apare actorul ala din Mad Men – nu suport tipul, e unul din acei oameni la care m-as repezi cu crosa de golf nr. 1 de metal in orice clipa a zilei, doar ca sa ma simt eu bine
  • inafara scenelor de actiune, filmul nu prea iti acapareaza atentia
  • dialogul, cel puin in lumea imaginara nr2, este….la fel de util ca si cum ar fi fost intr-un film porno

 

Per total, daca acest concept ar fi fost dezvoltat intr-un serial, gen HBO, cu episoade de 20 de minute, l-as fi sanctificat pe Zack Snyder. Dar asa, doar ii multumesc pentru un film pentru baieti de dupamasa ploioasa de duminica.

The sunset limited

Posted: Martie 20, 2011 in Uncategorized
Etichete:

In primul rand trebuie sa precizez ca nu am cum sa-i fac dreptate acestui film. Pur si simplu m-a luat pe nepregatite. Acesta este un film care se bazeaza exclusiv pe cele 4 notiuni fundamentale de cinema: scenariu, interpretare, regie si cinematografie. Mai precis, tot filmul consta dintr-un dialog purtata de 2 oameni intr-o camera. Atat. Nu efecte speciale, nu impuscaturi, nu nimica. Nimic ce e tipic hollywood. Si pentru asta sunt 2 motive mari si late.

In primul rand, scenariul original este a unui piese de teatru. Asta din start elimina excesele hollywoodiene, si impune ca dialogul sa fie de o calitate exceptionala. Totodata, ofera actorilor sansa pentru a performa, pentru a oferi spectatorilor o interpretare unica, maximizata in detaliu prin intermediul cinematografiei, lucru care nu sta la dispozitia teatrului.

In al doilea rand, filmul este produs de HBO. Nu stiu de voi, dar pentru mine asta e deja indicator de calitate. Nici o productie de a lor ce am vazut pana acuma nu a suferit de vreo deficienta. Toate erau facute minutios, cu mare grija la detalii. Chiar daca tematica nu era pe gustul meu, niciodata nu am putut zice ca productia a fost slaba, nici macar mediocru. Si HBO inseamna televiziune. Adica isi pot asuma riscul de a produce ceva pentru o nisa anume, ca acesta sa fie apreciata la adevarata valoare, fara sa fie ingrijorati de prospectul de a nu-si recapata investitia. Cu alte cuvinte, poate sa fie mai creativi decat casele mari de filme si asta nu numai in concepte, dar si in practica.

Filmul consta in conversatia dintre Samuel L Jackson, un fost puscarias din sudul statelor unite si Tommy Lee Jones, un profesor universitar. Un negru sarac si proletar si un alb mai cu mijloace si intelectual. Premisa conversatiei? Albul a vrut sa sara in fata unui tren, iar negrul l-a salvat si l-a dus la el acasa. Iar conversatia in sine este un razboi elegant a opiniilor si viziuniilor total diferite de viata si intelesul acestuia, despre Dumnezeu, Biblie, relatii interumane, despre lumea in general si conditia umana. Printr-o simetrie minunata, negrul este avocatul luminii si vietii cat timp albul este avocatul intunericului si a mortii. O personificare de Ying si Yang dusa la superlativ. Si totusi, noi nu vedem decat 2 oameni batrani, trecuti prin scoala vietii, purtand o discutie.

Este de aplaudat performanta filmului de a comunica, de a transmite un mesaj, un continut si un inteles atat de dens intr-o maniera asa de eleganta si aparent lipsita de efort. Acesta este un film care merita sa fie vizionat de mai multe ori, si precum o carte buna, mesajul transmis spectatorului va fi una diferita la fiecare vizionare.

fantezii…

Posted: Martie 1, 2011 in Uncategorized

… avem pe stoc. Da. In nici unul nu arat a guilermo del toroverde  precum imaginea din postarea precedenta, dar asta e. Si da, trebuie sa recunosc ca imi place alocuri, sa-mi retrag putin mintea intr-un univers aparte, inspirat dintr-o carte sau film sau mai multe combinatii si sa rulez scenariul respectiv in mintea mea. Si nu vad nimic rau in asta. Sa aplici fantezia in domeniul fictiune. Go on, have fun, you will enjoy it.

 

Partea proasta e cand aplic acelasi procedeu pentru viata reala. Imi vine o idee, nebuna, infezabila si improbabila in cel mai bun caz. Si incep sa ma joc cu acesta. Gen, cum ar fi sa am un apartament in cladirile vechi prin piata Maria. Cum ar fi sa-mi castig existenta din arta, mai precis din desen, grafica de comp, fotografii, benzi desenate, film si muzica (chitara si pian). Cum ar fi sa fac tranzitia in state, sa-mi trag cele 9 to 5 in manhattan. Cum ar fi sa fi cu o persoana anume. Cum ar fi o combinatie de diverse proportii dintre cele enumerate. Si, in mod normal, biecunoscutul etcetera. Ceea ce vreau sa subliniez e faptul ca asemenea fantezii sunt periculoase. Nu te vor satisface niciodata fiindca nu pot fi decat fantezii dar te pot dezamagi cand ajungi destul de departe sa-ti dai seama ca ceea ce ai vrut defapt nu il vrei deloc, ba chiar, iti e semi – daca nu chiar totala – scarba de ea.

Initial m-am gandit sa pun si un clip din high fidelity relevant postarii, dar m-am razgandit.